Scoala Solomonara - Phal(erae) Mad(et)


Valentin S. Vârtan
"Phal(erae) Mad(et)"


3. Tinctura Magister

Orice lucru din Natură are un aspect întreit. Cel mai înalt aspect al Alchimiei îl constituie transformarea viciilor în virtuţi prin focul iubirii binelui, prin purificarea minţii, prin suferinţă şi prin înălţarea principiului divin al omului deasupra elementului animal al sufletului său. Semnul în numele căruia lucrează adevăratul alchimist este Crucea. Omul stând drept în picioare printre fraţii săi din regnul animal, îşi extrage elementele materiale din pământ ( ca plantele ) şi pătrunde cu sufletul lui printre forţele elementare ale Naturii, care fac ca natura lui umană să sufere şi să moară în acel trup. În acest fel, natura lui superioară se înalţă deasupra creaţiei animale în atmosferă, până cuprinde cu braţele, Universul.

Aşadar, chimia descompune şi recompune substanţele materiale în anumite proporţii. Ea poate purifica substanţele simple de toate elementele străine, dar întotdeauna va lăsa elementele primare neschimbate. Alchimia însă, schimbă caracterul corpurilor simple şi le înălţă la o stare superioară de existenţă. Pentru a controla această putere este nevoie numai de muncă manuală şi de o anumită îndemânare artistică. "Nici stofele, nici hainele nu sunt create de Natură". Chimistul imită Natura, artistul o depăşeşte. Zugravul este un alchimist, iar Pictorul este un Maestru Zugrav. Omul conţine esenţa elementelor în corpul fizic, sufletul stelelor în corpul vital, iar viaţa în Spiritul Divin.

Trebuie amintit că şi elementele au trei naturi asemănătoare care dau numărul, greutatea şi măsura lor. Sănătatea substanţelor există câtă vreme cele trei însuşiri îşi păstrează proporţia normală sub aspect calitativ şi cantitativ. Boala elementelor apare când această proporţie se schimbă şi devine anormală. Aceste trei lucruri se numesc metaforic : Sulf, Mercur şi Sare, ele fiind acţionate de către un al patrulea principiu, viaţa. De obicei, ochiul nostru material nu vede cele trei principii, ci doar unul şi adesea pe cel mai grosier, ca şi cum omul ar fi reprezentat doar de o sumă de haine. Omul interior, care este cel adevărat şi esenţial, ajunge să fie cunoscut doar după trecerea unui timp şi după ce-l cunoaştem prin observaţie, vorbe, fapte ... Apoi hainele devin o iluzie, care nu-l mai reprezintă aproape deloc. Dacă omul nostru se îmbolnăveşte şi moare, cele trei substanţe se despart ( om fizic, om vital şi om spiritual ), iar corpul grosier intră în putrefacţie.

Materia anorganică este alcătuită asemănător celor descrise anterior. Focul invizibil se află în Sulf, elementul solubil ( vital ) în Sare, iar elementul volatil ( sufletul ) în Mercur. Focul arde, mercurul face fum, sarea rămâne în cenuşiă, dar atât timp cât materia este vie, nu există nici foc, nici fum, nici cenuşă.

t="16">