Max Heindel & Augusta Foss Heindel
"Originile Franc-Masoneriei
şi ale Catolicismului"


~ Capitolul VII - Piatra Filosofală : ce este ea şi cum este făcută ea ? ~

Cei care au studiat scrierile vechilor alchimişti au fost întotdeauna atraşi de tot ceea ce se leagă de Piatra Filosofală şi de procesul transmutaţiei metalelor inferioare în aur.

Aceste afirmaţii cer autorului învăţături directe cu privire la acest subiect de maximă importanţă. Cum ne aflăm la începutul unei Noi Ere, în timpul căreia acest giuvaer preţios şi toate aceste puteri vor fi dezvoltate şi vor fi moştenirea unui număr mare de persoane, ştim că este important să dezbrăcăm subiectul de toate aceste mistere care îl înconjoară şi de a vorbi în termeni clari. De asemenea, toţi cei care doresc să-şi dea osteneala, căci aceasta necesită o muncă foarte dificilă, nimic fără valoare neputându-se obţine fără a pune preţ, pot ajunge să cunoască modul de a construi acest giuvaer preţios.

Suntem învăţaţi încă de la început, că Dumnezeu a făcut Cerul şi Pământul ; adică, Tot Universul. Să înţelegem că această mare forţă creatoare se exprimă fie ca voinţă, fie ca imaginaţie. Prin imaginaţie, Marele Arhitect al Universului, trebuie înainte de toate să vizualizeze toate lucrurile actuale şi, prin voinţa Sa, atomii fizici fură ordonaţi şi aranjaţi în Matricea Gândirii, punând gradat universul în mişcare, aşa cum îl imaginase Creatorul. Acest proces nu a atins încă apogeul, dar va continua până când totul va ajunge la perfecţiune, precum este prevăzut în planul original.

Ierarhiile Divine care au executat Planul Marelui Creator folosesc aceeaşi forţă creatoare dublă când modelează cristalele regnului mineral, frunza plantei sau forma animalului. Imaginaţia lor puternică vizualizează în Regiunea Arhetipală a Pământului ceea ce doresc să creeze şi voinţa lor modelează materia brută în această matrice, până la forma fizică dorită.

Omul ca spirit, posedă o putere creatoare asemănătoare şi în timpul anilor, sub călăuzirea lui Dumnezeu, a învăţat să construiască corpuri de o valoare din ce în ce mai mare, ca instrumente ale expresiei sale. Dar în pelerinajul său prin materie, se angajă în scopul de a face din ea o Inteligenţă Creatoare, cu totul independentă. Pentru a-şi atinge acest scop, a fost necesar ca la momentul potrivit, să se emancipeze de sub tutela lui Dumnezeu, pentru a învăţa să creeze, nu numai pentru el însuşi, dar de asemenea, şi pentru a ajuta şi instrui semenii săi, în Marea Şcoală a vieţii.

Pe parcursul evoluţiei sale, omul a fost puţin câte puţin iluminat asupra misterelor vieţii ; totuşi, acum câteva secole, viaţa şi libertatea erau puse în pericol pentru cei ale căror păreri erau prea avansate, în comparaţie cu ideile acceptate. Pentru acest motiv, alchimiştii care au studiat mai profund decât alţii, au fost forţaţi să ascundă învăţăturile lor într-un limbaj alegoric şi simbolic. Învăţăturile lor privind evoluţia spirituală a omului şi folosirea termenilor : sare, sulf, mercur şi azot - care pentru public erau o mistificare, erau totuşi fondate pe adevăruri cosmice luminoase pentru iniţiat. Astfel, învăţăceii Învăţăturilor Rozicruciene care au studiat cum a apărut lumea şi procesul de creaţie gradată, nu vor avea nici o dificultate pentru a înţelege corect limbajul alchimic.

Mai întâi, ştim că a fost o vreme când omul în formare era hermafrodit, masculin şi feminin în acelaşi timp, capabil să-şi reproducă el însuşi corpul fizic şi ne amintim că în acest moment era sub anumite aspecte ca o plantă. Conştiinţa sa era asemănătoare celei unui somn fără vise, adică asemănătoare cu cea a plantelor. Energia vitală pe care o absorbea în corp nu era folosită decât pentru a creşte până în momentul propagării ; când un nou corp înmugurind, era aruncat pentru a creşte la rândul său separat. Nu exista stimulent care să-l împingă să acţioneze, şi dacă ar fi existat, omul nu ar fi avut intelect care să-l ghideze.

Pentru a elibera Umanitatea din această condiţie negativă, jumătate din Forţa Creativă a fost dirijată spre Înalt sub călăuzirea îngerilor, în scopul construirii unui laringe şi a unui creier, pentru ca omul să poată învăţa să creeze cu ajutorul gândirii ca toate ierarhiile divine şi să exprime Gândirea Creatoare prin Cuvânt. Astfel, omul încetă să fie fizic hermafrodit şi de atunci nu mai posedă decât un singur sex. Nu-i este posibil să creeze de unul singur, cum fac plantele hermafrodite, nici în sensul psihic, cum fac Elohim, ierarhiile bisexuale după imaginea cărora a fost creat la începuturi. Astfel, el ocupă momentan o poziţie intermediară.

În perioada în care jumătate din forţa sexuală a fost deturnată în intenţia de a construi creierul, oamenii erau slabi şi nu ştiau să-şi depăşească condiţia existenţei lor. Nu conştientizau nici chiar greutatea, şi dacă n-ar fi venit ajutorul din exterior, Rasa ar fi pierit. Astfel, Îngerii Lunari care erau Gardienii Umanităţii, grupau oamenii în temple mari, când liniile forţei interplanetare erau propice fecundării şi astfel perpetuară rasa. Se decise că atunci când creierul va fi constituit complet, Domnii lui Mercur, Fraţii mai Vârstnici ai Umanităţii Prezente care excelau în inteligenţă, să ne înveţe modul folosirii intelectului şi să-l facă real-creator, astfel să nu se mai depindă de procedeul bazat pe separarea sexelor ce există acum. Astfel, prin munca acestor două Ierarhii Mari, am fost ridicaţi de la inconştienţă la Primul Stadiu al Inteligenţei Creatoare.

Dar acest plan a fost stricat de spiritele lui Lucifer, Întârziaţii Umanităţii ai Perioadei Lunare, care locuiesc acum pe planeta Marte. Le trebuia un creier fizic, dar erau incapabili să şi-l creeze singuri. Învăţară omenirea că un corp nou putea fi creat în orice moment prin cooperarea celor două sexe şi pentru a da un stimulent, ei inoculară Umanităţii natura pasională pe care o avem astăzi.

Astfel, deci, din punctul de vedere al vechilor alchimişti, Îngerii Lunari care guvernează mareele sărate, au fost desemnaţi prin cuvântul "sare". Ei descoperiseră că o anumită cantitate de sare în sânge era necesară procesului mintal şi că un exces de sare în sânge provoacă nebunia, cum o dovedeşte experienţa marinarilor naufragiaţi ce au înnebunit, bând apa mării ce conţinea Elementul Lunar, sarea. Astfel, ei au stabilit un raport între Lună şi Intelect.

Spiritele luciferiene ale focului, care au avut o contribuţie atât de vătămătoare în evoluţia omului, fură asociate Elementului Aprins "sulful". Alchimiştii ne spun că omul devine inconştient şi moare dacă inspiră încontinuu acest element ; astfel, omul muri şi deveni inconştient Lumilor Spirituale, acceptând învăţăturile inspirate de spiritele lui Lucifer.

După ele, Metalul Mercur este cel mai iluzoriu dintre toate metalele. El penetrează şi se evaporă în numeroasele substanţe cu care vine în contact ; în consecinţă, ei îl compară Domnilor lui Mercur, maeştrii în descoperirea secretelor naturii prin intelect. Mercurul este capabil să elibereze Spiritul din închisoarea fizică ( corpul fizic - n. trad. ).

Prin procesul generării împlinite la momentul potrivit, sub supravegherea îngerilor, omul urma calea care îl conducea de la plantă la Dumnezeu, urmând marele drum al evoluţiei, aşa cum a fost stabilit. Dar s-a rătăcit pe drumul deturnat al degenerescenţei, împins de spiritele luciferiene, deci, el se află acum afundat şi nu poate ieşi, decât cu ajutorul celor mai avansaţi decât el.

Când începe să caute lumina şi să o zărească, atunci el se află pe calea regenerării, ocrotit de Domnii lui Mercur care, prin înţelepciunea lor, îl conduc spre scopul dorit. Vom studia metoda definită de vechii alchimişti, atunci când vom fi rezumat în câteva cuvinte principalele puncte. Aceasta trebuie să fie bine fixată în spirit, pentru a aprecia valoarea a ceea ce urmează.

Forţa creatoare folosită de Dumnezeu pentru a ţine un sistem solar în manifestare, ca şi forţa utilizată de ierarhiile divine pentru a forma vehiculului fizic ale regnurilor inferioare pe care le guvernează ca spirit grup, se exprimă într-o dublă manieră ca voinţă şi imaginaţie ; este aceeaşi forţă creatoare unită a bărbatului şi a femeii, care are ca rezultat crearea unui corp omenesc. La un moment dat, omul era bisexual şi în consecinţă, fiecare fiinţă umană era capabilă să se înmulţească fără ajutorul aproapelui. Dar o jumătate din forţa creatoare a fost deturnată temporar spre înalt, pentru a construi un creier şi laringe care să permită într-o zi omului să creeze prin inteligenţa proprie, să formeze idei şi să pronunţe Verbul atotputernic care va materializa Gândul.

Au fost Trei Mari Ierarhii creatoare care au participat la această transformare : Îngerii Lunii, care guvernează mareele, cu Elementul Sare, Spiritele lui Lucifer, venind de pe Marte cu Elementul Sulf şi Domnii de pe Mercur, cu metalul cu acelaşi nume. Ei folosiră această reprezentare simbolică, pe de o parte, din cauza intoleranţei religioase ce punea în pericol toată învăţătura diferită de cea nesancţionată de Biserica Ortodoxă a acelui timp şi de asemenea, pentru că Omenirea în general, nu era pregătită să accepte adevăruri mai înalte. Aveau un Al Patrulea Element pe care îl desemnau prin numele de Azot, nume compus din prima şi ultima literă a alfabetului limbilor noastre clasice, şi sugera aceeaşi idee de "Alpha" şi "Omega", o idee a infinitului care cuprinde totul. Aceasta se raporta la ceea ce ştim acum despre Raza spirituală a lui Neptun, octava superioară a lui Mercur, şi care este esenţa sublimă a Puterii Spirituale.

Alchimiştii ştiau că natura fizică şi morală a omului a devenit prea grosieră, în virtutea instinctelor senzuale inculcate de spiritele luciferiene şi, în consecinţă, era necesar un proces de rafinare şi purificare pentru a elimina aceste trăsături, pentru a ridica omul la sferele sublime, unde splendoarea spiritului nu mai este întunecată de învelişul grosier care îl ascunde. Considerau că, corpul omenesc este un laborator şi vorbeau de operaţii spirituale în termeni chimici. Ei constatară că acestea îşi aveau punctul de plecare şi principalul punct de activitate, în măduva spinării, care formează legătura între cele două organe creatoare : - creierul - câmpul de activitate al Domnilor de pe Mercur ( spirite intelectuale ), şi organele genitale - terenul spiritelor senzuale şi pasionale ale lui Lucifer.

Şira spinării tripartită era pentru alchimişti creuzetul conştiinţei :

- Ei ştiau că în regiunea marelui simpatic care guvernează funcţiile, jucând un rol în conservarea şi bunăstarea corpului, îngerii Lunari erau activi, şi acest segment a fost deci, desemnat ca elementul "Sare".
- Segmentul care guvernează nervii motori, care răspândesc energia dinamică acumulată în corp prin alimente, se află sub influenţa spiritelor luciferiene de pe Marte, şi îl numiră "Sulf".
- Ultimul segment este cel ce înregistrează senzaţiile aduse de nervi ; a fost numit "Mercur", pentru că se află sub influenţa fiinţelor spirituale ale lui Mercur.
- Contrar ideilor anatomiştilor, canalul spinal nu este umplut de un lichid, ci de un gaz asemănător vaporilor, ce se poate condensa când intră în contact cu atmosfera exterioară. El poate fi supraîncălzit de activitatea vibratoare a spiritului, până la punctul în care devine strălucitor şi luminos ( Focul purificării şi generării ). Este locul de acţiune a Marii Ierarhii spirituale a lui Neptun şi este desemnat sub numele de "Azot" de către alchimişti. Acest "Foc spiritual" este diferit la toţii oamenii ; luminozitatea sa este mai mult sau mai puţin mare, în funcţie de gradul de evoluţie spirituală a subiectului.

Când aspirantul la o viaţă superioară a fost instruit în aceste mistere simbolice, când a venit timpul să i se vorbească clar, îi vor fi comunicate învăţăturile următoare, nu necesar în aceleaşi cuvinte. În orice caz, este făcut să înţeleagă şi i se dovedeşte anatomic, că omul este legat de regnul animal şi că sub acest grad de evoluţie se află plantele. Ele sunt pure şi inocente ; reproducerea lor se realizează fără pasiune, şi toată forţa lor creatoare se îndreaptă în sus, spre lumină, manifestându-se în forma florii, obiect de bucurie şi frumuseţe pentru toţi cei care o contemplă. Totuşi, plantele sunt incapabile de acţiune, căci ele nu au inteligenţă ; ele sunt inconştiente faţă de lumea exterioară şi nu au liberul arbitru în acţiunile lor. Ele nu pot crea decât în lumea fizică.

Deasupra omului, în desfăşurarea evoluţiei, se află zeii creatori, în plan spiritual şi fizic. Şi ei sunt la fel de puri ca şi plantele, căci toată forţa lor creatoare este îndreptată în sus ; ea este utilizată după directivele inteligenţei lor, şi cunoscând binele şi răul, aleg întotdeauna binele.

Între zei şi regnul vegetal se găseşte omul, fiinţă înzestrată cu inteligenţă, cu putere creatoare şi liber arbitru, pe care îl poate folosi fie pentru bine, fie pentru rău. În prezent, el totuşi, este dominat de pasiunea inoculată de spiritele luciferiene şi trimite în jos jumătatea forţei creatoare destinată luminii. În forul său interior, el înţelege că e rău, aşa că ascunde în chip ruşinos acest instinct creator şi se simte exclus când acest instinct este scos la iveală. Această condiţie trebuie modificată, înainte de a putea face cel mai mic progres spiritual. Astfel, este necesar să chibzuiască cu atenţie similitudinea între planta castă şi spiritualitatea pură a zeilor, care îşi dirijează toată puterea creatoare spre lumină.

În cursul evoluţiei, omul s-a ridicat deasupra plantelor, care au putere creatoare doar în lumea fizică şi este asemenea zeilor, posedând puterea creatoare în cele două planuri, fizic şi mental, şi în plus, inteligenţa şi liberul arbitru pentru a-l conduce. Acest lucru a fost împlinit, deviind jumătate din funcţia sexuală spre înalt, pentru constituirea unui creier şi unui laringe, organe care sunt întotdeauna întreţinute de această doză de forţă sexuală ce se ridică. Dar în timp ce zeii direcţionează toată forţa lor creatoare spre scopuri altruiste, prin puterea inteligenţei, omul continuă să-şi risipească o jumătate din moştenirea sa divină pentru a-şi satisface dorinţele. Aşa că dacă vrea să devină asemenea zeilor, el trebuie să înveţe să-şi dirijeze toată energia sa creatoare spre înalt, pentru a fi utilizată şi condusă în întregime de inteligenţă. Numai în acest fel, omul va deveni asemenea zeilor şi va crea prin el însuşi prin puterea spiritului său şi a Marelui Verb prin care va putea pronunţa "Fiat"-ul creator. Amintiţi-vă că într-o zi aţi fost hermafrodit ca şi plantele şi capabili să creaţi voi înşivă.

Aruncaţi acum o privire spre viitor, din perspectiva trecutului şi înţelegeţi că, condiţia voastră prezentă uni-sexuală nu este decât o fază temporară a evoluţiei şi că în viitor, toată forţa voastră creatoare trebuie întoarsă spre înalt, în modul de a deveni un hermafrodit spiritual, capabil astfel de a obiectiva ideile voastre şi de a pronunţa Verbul Viu, care le va da un suflu, vibrând de energie vitală. Această dublă forţă creatoare exprimată astfel de creier şi laringe, este Elixirul Vieţii care ţâşneşte din Piatra Vie a Filosofului hermafrodit spiritual. Procesul alchimic de ridicare şi aprindere a acestui curent este împlinit în măduva spinării, unde se găsesc Sarea, Suflul, Mercurul şi Azotul. Devine incandescent printr-o gândire elevată şi nobilă, meditând la subiecte spirituale şi printr-o viaţă altruistă. A doua jumătate a energiei creatoare atrasă astfel spre înalt, prin şira spinării, este un Foc spiritual spinal, Calea Înţelepciunii. Gradat, el se ridică tot mai mult şi când atinge corpul pituitar şi glanda pineală în creier, le face să vibreze, deschizând lumile spirituale şi permiţând omului să intre în comunicare cu zeii. Atunci acest Foc iradiază în toate direcţiile şi-i impregnează tot corpul, toată atmosfera sa aurică, iar omul devine ca o Piatră Vie, a cărei strălucire o întrece pe cea a diamantului sau a rubinului. El este atunci "Piatra Filosofală".

Există şi alte simboluri şi similitudini luate din lumea chimiei şi aplicate procesului de dezvoltare spirituală, care fac omul o Piatră Vie în Templul lui Dumnezeu. Dar am arătat destul în rândurile de mai sus raţiunea pentru care aceste învăţături au fost ascunse într-un limbaj simbolic. Calea iniţierii, totuşi, este şi a fost tot timpul deschisă oricui caută sincer lumina şi acceptă să plătească preţul sacrificării lui însuşi şi să renunţe la plăcerile cărnii. De aceea, căutaţi Poarta Templului şi o veţi găsi ; bateţi şi ea se va deschide pentru voi. Dacă căutaţi rugându-vă cu fervoare, dacă bateţi insistent şi dacă lucraţi nobil, veţi atinge în timpul dorit scopul şi veţi deveni "Piatra Filosofală".

- Celibat şi căsătorie -

Pentru a evita neînţelegerea, trebuie spus că această lecţie nu este dată decât aspiranţilor-discipoli, care vor să devină Candidaţi ( în Frăţia Rozicruciană - n. trad. ), pentru a le arăta raţiunea pentru care este necesar să trăiască o viaţă pură şi castă. Prin urmare, lecţia nu are relevanţă şi nu se aplică maselor, care nu au aspiraţii spirituale, şi care sunt incapabile să limiteze pasiunile.

Rozicrucienii nu predică celibatul complet, nici măcar pentru cei mai elevaţi dintre ei ( iniţiaţii - n. trad. ) şi chiar consideră o datorie religioasă pentru Misticul Iluminat ( bărbat sau femeie ) să se unească cu un spirit cu care este în armonie. Dacă aspirantul întâlneşte unul dintre aceste suflete şi există posibilitatea de a păşi în viaţă alături de un spirit fratern, şi astfel împreună, să aştepte ocazia avantajoasă a procreării, atunci acest lucru trebuie încurajat.

Când un cuplu consacrat împlineşte actul generării într-un spirit comun de aspiraţie, pentru a fi util unui Ego în aşteptarea de a veni pe Pământ, când condiţiile prenatale sunt din punct de vedere mental, moral şi fizic pure, când copilăria acestui Ego se plasează într-o atmosferă familială de idei nobile şi elevate, părinţii, ca şi copiii fac progrese minunate. Şi cum marile suflete nu se pot naşte din părinţi nedemni, la fel cum apa nu coboară mai jos de nivelul său, ar fi într-adevăr, foarte rău pentru discipolii aspiranţi să trăiască o viaţă întreagă în celibat, doar cu scopul egoist de a avansa personal, atunci când condiţiile îi permit să se căsătorească. Mai mult, cheltuirea forţei creatoare, în rarele perioade de viaţă când este legitim cerută pentru reproducere, nu poate aduce nici un prejudiciu grav dezvoltării spirituale întreprinse pentru a deveni Piatra Filosofală, rezultată din înţelepciunea sufletului. Prin asumarea cu responsabilitate a îndatoririlor pământeşti, cei doi vor depăşi orice pierdere spirituală posibilă.

Deci, rozicrucienii ne învaţă, că atunci când căsătoria între persoane, care se limitează la folosirea funcţiilor creatoare în scopul unic al fecundării, acesta devine un act eminamente nobil şi producător de mare progres moral. De aceea, aspiranţii necăsătoriţi trebuie să observe celibatul într-o manieră absolută, dacă vor să atingă perfecţiunea.


Copyright © july 2007
fi într-adevăr, foarte rău pentru discipolii aspiranţi să trăiască o viaţă întreagă în celibat, doar cu scopul egoist de a avansa personal, atunci când condiţiile îi permit să se căsătorească. Mai mult, cheltuirea forţei creatoare, în rarele perioade de viaţă când este legitim cerută pentru reproducere, nu poate aduce nici un prejudiciu grav dezvoltării spirituale întreprinse pentru a deveni Piatra Filosofală, rezultată din înţelepciunea sufletului. Prin asumarea cu responsabilitate a îndatoririlor pământeşti, cei doi vor depăşi orice pierdere spirituală posibilă.

Deci, rozicrucienii ne învaţă, că atunci când căsătoria între persoane, care se limitează la folosirea funcţiilor creatoare în scopul unic al fecundării, acesta devine un act eminamente nobil şi producător de mare progres moral. De aceea, aspiranţii necăsătoriţi trebuie să observe celibatul într-o manieră absolută, dacă vor să atingă perfecţiunea.


Copyright © july 2007