Max Heindel & Augusta Foss Heindel
"Originile Franc-Masoneriei
şi ale Catolicismului"


~ Capitolul II - Legenda masonică ~

Fiecare mişcare mistică are o legendă care se ascunde într-un Limbaj Simbolic. Ea vorbeşte despre locul unde se află, în ordinea cosmică, dar şi despre idealul pe care se străduieşte să-l atingă.

Vechiul Testament care conţine ( voalat - n. trad. ) şi învăţătura Misteriilor atlante, ne sugerează că Umanitatea a fost creată bisexuală, bărbat şi femeie, şi că fiecare parte era capabilă să se înmulţească fără ajutorul altcuiva, cum este şi cazul anumitor plante. Apoi, ni se spune, Iehova, scoase unul dintre Polii Creativi ai lui Adam [ Umanitatea Matricială ] şi că doar de atunci au apărut două sexe.

Învăţătura ezoterică completează această informaţie, relevând că scopul acestei schimbări este de a utiliza unul dintre Polii Forţei Creative pentru a forma un creier şi un laringe, ca mijloc prin care Umanitatea să poată dobândi Cunoaşterea şi să se exprime prin Cuvânt. Este evident ( chiar şi după un examen sumar al faptelor ) că există o legătură strânsă între organele genitale, creier şi laringe. Vocea băieţilor se schimbă la pubertate, iar eventualele deficienţe mintale, au drept cauze, ori existenţa exagerată a naturii pasionale, ori chiar deficienţe precum, limbajul nearticulat. Aceste exemple din păcate destul de numeroase, confirmă conexiunea amintită, ba chiar mai mult, că relaţia există în mod real.

Conform Bibliei, protopărinţii noştri primiră interdicţie de a mânca fructul Pomului Cunoşterii. Însă Eva ispitită de şarpe, mâncă totuşi din acest fruct şi îl convinse şi pe Adam să îi urmeze exemplul. Ce este şarpele ? Ce este Pomul Cunoştinţei ? Acesta poate fi de asemenea identificat, după anumite pasaje din Biblie. Nu ni se spune de exemplu, că Christos îşi îndemnă ucenicii să fie "înţelepţi precum şerpii şi blânzii ca porumbeii" ?!

Presupusul blestem pronunţat împotriva Evei după săvârşirea păcatului, semnifică faptul că trebuie să nască copii în durere şi că rasa va muri. Comentatorii Bibliei au avut întotdeauna dificultăţi de a găsi legătura existentă între acţiunea de a mânca un măr, moarte şi naşterea dureroasă.

Când suntem însă familiarizaţi cu expresiile nevinovate ale Bibliei, precum cele care desemnează actul creator, putem cita : "Adam o cunoscu pe Eva şi ea îl zămisli pe Cain" ori "Adam o cunoscu pe Eva şi ea îl zămisli pe Abel", sau "Cum aş putea zămisli copil, dacă nu am cunoscut bărbat ?", etc. Este evident că Pomului Cunoşterii este o expresie simbolică pentru a desemna actul creator. Apoi este clar că "şarpele" o instrui pe Eva în actul creator care la rândul ei, îl învăţă şi pe Adam. Iată de ce Christos, desemna şerpii ca fiind periculoşi, recunoscând înţelepciunea lor. În ceea ce priveşte identitatea şarpelui, este necesar să cunoaştem din învăţătura ezoterică că acesta reprezintă Spiritul Luciferian.

Iniţiaţii acestui Spirit, încă din vremea dinastiilor egiptene, purtau pe cap diadema Uraeus, simbolul şarpelui ( pe frunte ), ca semn al sursei lor de înţelepciune.

Ca urmare a folosirii interzise a forţei creatoare, umanitatea încetă să mai fie eterică, prin urmare, se cristaliză într-un veşmânt de carne ( sau corpul fizic ), pe care de-acum îl îmbracă şi zeii ce locuiesc lumile invizibile. Şi se mai spune, că mare a fost mâhnirea pe care o încercară ( ei primii oameni - n. trad. ) din cauza acestei pierderi.

La originea ei Matricială, Concepţia a fost instituită de îngeri în timpul lui Iehova. Trebuia îndeplinită în temple mari, în condiţii planetare favorabile, copilăria fiind fără suferinţă, cum sunt astăzi animalele sălbatice, unde nu există abuz de funcţiile creatoare pentru plăcerea simţurilor.

Degenerarea a rezultat prin abuz de ignoranţă şi de ilicit, inspirate de către spiritele luciferiene simbolizate prin Şarpe. Regenerarea trebuia instituită, pentru ca omul să poată să se reabiliteze prin facultăţile sale pierdute, prin eliberarea spiritului întemniţat pentru moment în acest corp muritor. Moartea trebuia să fie absorbită în Nemurire.

Pentru atingerea acestui scop, a fost încheiat un acord cu Umanitatea, atunci când a fost alungată din grădina lui Dumnezeu, pentru a rătăci în deşertul lumii. Ca o consecinţă a acestui plan, s-a construit un tabernaclu după un model creat de Iehova, un chivot simbolizând spiritul uman închis în el. Stâlpii de purtat ai acestui chivot nu au fost niciodată scoşi din locul lor, pentru a arăta că omul este un pelerin pe pământ şi nu trebuie niciodată să se odihnească, până nu îşi va fi atins scopul. În interiorul chivotului se găsea un vas de aur cu mana căzută din cer, precum şi Tablele Legi cu poruncile divine, pe care omul trebuia să le înveţe în timpul pelerinajului său prin deşertul materiei. Chivotul-simbol mai conţinea şi o nuia magică, emblema puterii spirituale, numită "nuiaua lui Aaron". Aceste puteri spirituale sunt latente atât în timpul călătoriei omului spre cerul odihnei, cât şi în Templul mistic al lui Solomon.

Vechiul Testament istoriseşte în chip miraculos, cum Umanitatea condusă şi dirijată în lupta ei cu materia, obţine prima dată pacea şi prosperitatea sub regele Solomon. Pe scurt, după ce eliminăm detaliile, Biblia povesteşte istoria căderii omului, alungarea sa din Cer pe pământ, principalele metamorfoze, încălcarea legilor lui Iehova, modul în care acesta a condus lumea şi ce şi-a propus El pentru Om. El promite Omului apoi, reprimirea acestuia în regatul ceresc, într-o ţară a păcii, sub o nouă Lege Divină.

Legenda masonică are puncte de concordanţă, dar şi de divergenţă în raport cu legenda tradiţională biblică.

Ea stabileşte că după ce Iehova a creat-o pe Eva, a venit spiritul luciferian Samael, care s-a unit cu ea. Drept pentru care acesta, a fost alungat de Iehova din Cer, înainte de naşterea fiului său Cain, care datorită aceste uniuni, deveni "fiul văduvei". Abia apoi, Iehova îl creă pe Adam pentru a-i fi soţ Evei şi din unirea lor, se născu Abel.

Astfel, de la început, au fost două rase de oameni în lume.

Una zămislită de spiritul luciferian, Samael, înzestrată cu o natură semi-divină. Ea apare înzestrată cu o energie dinamică, marţială, moştenită de la atavismul divin, este agresivă, progresivă, posedă o mare iniţiativă, dar nu suportă nici o restricţie sau autoritate divină sau umană. Această categorie de oameni refuză să accepte faptele ca articolele de credinţă şi înclină să le supună luminii raţiunii. Ea crede în Acţiune, mai mult decât în Credinţă; şi prin curajul său cutezător, prin energia sa inepuizabilă a transformat deşerturile lumii într-o grădină plină de viaţă şi de o frumuseţe atât de plăcută, încât copiii lui Cain au uitat grădina lui Dumnezeu, regatul ceresc de unde fuseseră alungaţi prin hotărârea dumnezeului lunar, Iehova. Aceşti oameni sunt într-o permanentă revoltă împotriva lui Iehova, care i-a înlănţuit prin "cordonul ombilical". Ei au pierdut viziunea spirituală şi sunt întemniţaţi de cap ; "Cain a fost însemnat" ( însemnul din frunte ), aşadar ei trebuie să rătăcească ca şi copii risipiţi în obscuritatea relativă a lumii materiale, să-şi uite originea lor, până în momentul când regăsesc uşa Templului Ceresc şi pot privi din nou Lumina.

Devenind aşadar, Copii ai Luminii sunt învăţaţi să construiască un templu nou, fără ciocan, şi până când au învăţat asta, ei pot "călători în ţări străine", pentru a se perfecţiona în meseria lor. Cu alte cuvinte, atunci când spiritul înţelege că este departe de ţara sa celestă, că este risipitor, că se hrăneşte din aparenţele insuficiente ale Lumii Materiale, despărţit de Tată, înţelegând că este departe de casa sa, "sărac, dezbrăcat şi orb", atunci când bate la uşa Templului Mistic ( cum este cel al Rosacrucei ) şi cere Lumina, când primeşte Învăţătura dorită după modificările cuvenite, construind un corp eteric, templu sau casă eternă cerească, templu care nu este făcut de mână de om, în zgomot de ciocan, când goliciunea sa este re-îmbrăcată de acest veşmânt, atunci neofitul primeşte Verbul, acel "Sesam deschide-te !" a Lumilor Interioare şi învaţă să călătorească în Lumile Invizibile. Acolo, sufletul său îşi ia zborul spre regiunile celeste şi culege calităţi pentru a atinge Gradul Superior, unde Ordinul este dat mai direct de "Marele Arhitect al Universului", care a dat chip Cerului şi Pământului.

Acesta este temperamentul Fiilor Văduvei, pe care l-au moştenit de la strămoşul lor divin Samael, temperament pe care acesta din urmă îl dădu şi lui Cain. Istoria lor este o luptă împotriva condiţiilor adverse ; ea povesteşte despre succesul lor, victoria smulsă tuturor forţelor contrarii prin curajul lor de neîmblânzit şi eforturile lor persistente, căci nimic nu-i oprea şi înfrângerile lor nu erau decât temporare.

Dar, în timp ce Cain, guvernat de ambiţia divină, muncea şi ara pământul pentru a face să crească două fire de iarbă acolo unde nu era decât unul, Abel, progenitura umană din părinţi umani, nu simţea nici ură, nici agitaţie, fiind el însuşi o creatură a lui Iehova prin Adam şi Eva. El era satisfăcut să privească turmele, create ele însele de Dumnezeu şi să accepte o existenţă scutită de muncă şi de acţiune, mulţumită înmulţirii lor în Chip Divin. Această atitudine docilă îi plăcea mult lui Iehova, extrem de gelos privind prerogativele de Creator. Acceptă deci, cu plăcere ofrandele lui Abel, obţinute fără eforturi şi le dispreţui pe cele ale lui Cain, căci ele proveneau din propriul instinct creator al oamenilor, care era asemănător cu al său. Atunci, Cain îl ucise pe Abel ; dar nu extermină şi creaturile din Iehova prin Adam şi Eva, căci ni se spune : "Adam o cunoscu pe Eva şi ea zămisli pe Seth". Acesta din urmă avu aceleaşi trăsături ca şi Abel şi le transmise descendenţilor săi, care astăzi încă continuă a se încrede în Domnul, în toate lucrările Lui şi care trăiesc prin credinţă, şi nu prin acţiune.

Printr-o penibilă şi energică aplicare a acţiunii asupra lumii, copiii lui Cain au învăţat Înţelepciunea Planului Fizic şi a Puterii Temporale. Ei au fost meşterii industriei şi maeştrii în politică, pe când fiii lui Seth, privind spre Domnul spre a se ghida, au devenit Mesagerii Înţelepciunii Divine şi Spirituale ; ei constituind astăzi, Clerul.

Animozitatea dintre Cain şi Abel s-a perpetuat din generaţie în generaţie prin descendenţii lor. Nu putea fi altcumva, din moment ce această clasă visând la guvernarea temporară, dorea să ridice Umanitatea până la bunăstarea fizică prin cucerirea lumii materiale, în timp ce preoţimea, în rolul său de ghid spiritual îndeamnă adepţii să abandoneze lumea rea, valea plângerii şi la împăcarea cu Dumnezeu, pentru propria bunăstare.

Prima Şcoală oferă meşteşugari abili în folosirea utilajelor, cu care pot smulge pământului mijloacele de existenţă, de când au fost blestemaţi de Adversarul lor Divin, Iehova.

A Doua, produce Maeştri Magicieni, abili în folosirea Verbului, în Invocaţii şi prin această întrebuinţare, pun la dispoziţia lucrătorilor un ajutor în lumea de aici, prin Rugăciune, asigurându-şi lor şi învăţăceilor lor intrarea în Împărăţia Cerului ce va să vie.

În ceea ce priveşte viitorul rezervat fiilor lui Cain şi discipolilor săi, Legenda Templului este elocventă, ea stabilind că linia lui Cain avu drept descendenţi pe : Matusalem - inventorul scrisul, Tubal Cain - abil în prelucrarea metalelor, dar şi pe Iubal - care inventă muzica. Pe scurt, odraslele lui Cain se găsesc la originea artelor şi meseriilor. În consecinţă, când Iehova îl alese pe Solomon, mlădiţă a rasei lui Seth, pentru a construi o Casă în onoarea Numelui Său, spiritualitatea sublimă a unui mare neam de strămoşi ghidaţi de Spiritul Divin, a înflorit în realizarea magnificului templu, numit Templul lui Solomon. Prin urmare, Solomon, a fost pur şi simplu instrumentul de execuţie a Planului Divin dezvăluit de Iehova lui David. Dar Solomon a fost incapabil să realizeze concret intenţia divină. În consecinţă, a fost obligat să se adreseze regelui Hiram din Tir, descendentul lui Cain, care îl alese pe Hiram Abiff, fiul văduvei ( nume pe care îl poartă toţi francmasonii din cauza înrudirii lor cu Eva ).

Hiram Abiff deveni atunci Marele Meşter al unei armate de constructori. În el, artele şi meseriile tuturor Copiilor lui Cain care au trăit până atunci, atinseseră înflorirea deplină. A fost mai abil decât toţi ceilalţi în munca materială, fără de care Planul lui Iehova ar fi rămas un vis divin fără realizare concretă. Perspicacitatea terestră a fiilor lui Cain era la fel de necesară pentru realizarea templului, ca şi concepţia spirituală a fiilor lui Seth, şi, prin urmare, în timpul perioadei de construcţie, cele două clase şi-au reunit forţele. Duşmănia latentă zăcu ascunsă sub o spoială de prietenie superficială. Aceasta a fost, de fapt, prima încercare de uniune, şi dacă această uniune s-ar fi putut realiza, istoria lumii s-ar fi schimbat din acea epocă.

Fiii lui Cain, descendenţi ai spiritelor luciferiene ardente, erau abili în folosirea focului, care permitea topirea metalelor adunate de Solomon şi strămoşii săi, şi de a le transforma în altare, bazine, vase de diferite tipuri. Stâlpii au fost fasonaţi sub îndrumarea lui Hiram Abiff, arcadele au fost aşezate pe aceşti stâlpi, marele edificiu fiind aproape finalizat.

Hiram Abiff se pregăti să topească Marea de Cupru, capodopera sa, încoronarea eforturilor sale. Dar în executarea marii opere a fost trădat de fiii lui Seth ( preoţii ), care distruseră planul divin al reconcilierii. Ei încercară să combată focul folosit de Hiram Abiff prin apă, arma lor naturală, şi aproape reuşiseră. Întâmplările care vor duce la această catastrofă, semnificaţiile şi consecinţele ei vor fi examinate în capitolul următor.


Copyright ?july 2007
m Abiff se pregăti să topească Marea de Cupru, capodopera sa, încoronarea eforturilor sale. Dar în executarea marii opere a fost trădat de fiii lui Seth ( preoţii ), care distruseră planul divin al reconcilierii. Ei încercară să combată focul folosit de Hiram Abiff prin apă, arma lor naturală, şi aproape reuşiseră. Întâmplările care vor duce la această catastrofă, semnificaţiile şi consecinţele ei vor fi examinate în capitolul următor.

Copyright ?july 2007