Max Heindel & Augusta Foss Heindel
"Originile Franc-Masoneriei
şi ale Catolicismului"


~ Capitolul I - Lucifer, îngerul rebel ~

Scopul Asociaţiei RozaCruce este acela de a educa şi de a edifica, de a fi caritabilă chiar şi cu cei ale căror opinii diferă de ale noastre şi niciodată acela de a da curs liber injuriilor, urii, a relei voinţe, chiar şi pentru cei care par să vină cu argumente solide în faţa noastră, în a persista în greşeala lor.

Vom vedea Religia Catolică tot atât de divină în esenţa sa, ca şi Masoneria Mistică. Ambele îşi au rădăcinile în antichitatea uitată ; ambele s-au născut pentru a ajuta sufletul care luptă pentru [ atingerea ] aspiraţiilor sale ; amândouă au un mesaj şi o misiune de îndeplinit, cu toate că până în prezent ele se prezintă într-o manieră semi-transparentă, iar ceremonialele create de către oamenii din cele două sisteme, par a sparge foarte timid cochilia unor nuclee misterioase ce există în fiecare dintre ele.

Această carte îşi propune să descopere aceste nuclee şi să arate scopurile cosmice identice pe care le urmăresc aceste două mari organizaţii, în aparenţă, opuse. Aceste două instituţii au luptat de-a lungul secolelor pentru a-şi atribui dreptul de a dirigui cursul umanităţii.

Cu toate acestea, rezultatul acestei lupte, nu este acela de a acorda preponderenţă instituţiilor masonice sau catolice, dar el va determina natura învăţăturii pe care Umanitatea va trebui să o urmeze în perioadele viitoare de dezvoltare. Ne vom strădui să arătăm originea cosmică a acestor instituţii, scopul fiecăreia dintre ele şi învăţătura propovăduită şi de una, şi de cealaltă, conform sorţilor de izbândă a fiecăreia, precum şi gradul de perfecţiune sufletească ce rezultă din fiecare metodă. Autorul nu este mason, prin urmare este liber să spună ceea ce ştie, fără a se teme că-şi pierde angajamentele sale.

Rugăm învăţăceii noştri cărora le sunt destinate aceste scrieri să creadă cu toată certitudinea că vom încerca să fim corecţi. Suntem siguri de faptele cosmice, dar pentru că părtinirea se poate strecura în concluziile noastre, fiecare trebuie să se folosească de raţiunea sa pentru a analiza teoriile noastre, conform principiului "Cercetaţi toate lucrurile, însă alipiţi-vă doar de ceea ce vă este bine."

În Perioada Saturniană, Pământul, aflat în formare, era obscur ; căldura, prima manifestare a focului etern invizibil, era pe atunci şi singurul element ce se manifesta ; umanitatea, aflată în stadiul embrionar, era asemenea mineralului, singurul regn inferior al vieţii ce evolua. Unitatea domnea peste tot şi Stăpânii Intelectului, oamenii acestei perioade, trăiau într-o deplină armonie. În Învăţătura Înţelepciunii Occidentale, desemnăm Iniţiatul cel mai Elevat al perioadei lui Saturn ca fiind Tatăl.

În timpul Perioadei Solare, germenul noului element, Aerul, se dezvoltă şi se amestecă cu focul adevărat, care, băgaţi de seamă, este invizibil şi se manifestă ca şi căldură în Perioada Saturniană. În acest moment, acest foc invizibil se transformă în flăcări şi această lume obscură deveni un glob fulminant de ceaţă de foc, atunci când au fost rostite cuvintele atotputernice : "Să fie Lumină !"

Fie ca învăţăcelul să examineze relaţia existentă între foc şi flacără : primul locuieşte invizibil şi latent în toate lucrurile şi se poate transforma în lumină în diferite feluri ; printr-o lovitură de ciocan pe o piatră, prin frecare a două bucăţi de lemn sau prin acţiune chimică, etc. Aceasta ne dă un indiciu privind identitatea şi starea Tatălui "pe Care nimeni nu L-a văzut vreodată", dar care s-a descoperit în "Lumina Lumii", Fiul, care este cel mai mare Iniţiat al Perioadei Solare. Precum focul invizibil care se descoperă prim flamă, tot astfel, în chip asemănător, plenitudinea Tatălui locuieşte în Fiul şi Ei nu sunt decât Unul, precum Focul este unit cu flacăra prin care se manifestă. Iată baza adoraţiei Soarelui sau Focului. Toate aceste culte consideră aspectul ascuns al simbolului fizic şi îl adoptă pe "Tatăl nostru Care eşti în Ceruri". Masonii mistici din zilele noastre păstrează totdeauna această credinţă a focului, mai temeinic ca niciodată.

Vedem că Unitatea, care domnea în timpul Perioadei lui Saturn se continuă în Perioada Solară. Regnul Uman al acelor vremuri a evoluat acum până la gloriosul rang al Arhanghelilor ; unde unii, erau mai avansaţi decât ceilalţi, fără însă a exista vreun antagonism ( pe atunci ) între ei. Omenirea actuală progresase ( doar ) până la stadiul vegetal şi se situa cu puţin deasupra Noului Val de Viaţă care tocmai se născuse în Perioada Solară, pe când încă Unitatea domnea peste Lumi.

În Perioada Lunară, Sfera Supraîncălzită a intrat în contact cu spaţiul rece, fapt care a generat umiditatea ; ce a culminat în final, cu o bătălie a elementelor manifestată cu o foarte mare violenţă.

Sfera Incandescentă se forţa să evaporeze umiditatea, să o îndepărteze pe cât posibil şi să creeze un gol care să-i permită să-şi menţină integritatea pentru a arde fără piedică ; dar nu există şi nu poate exista vid în natură, astfel încât vaporul care se ridicase se condensă la o anumită distanţă de sfera de foc şi a fost din nou mânată de frigul din spaţiu pentru a se evapora încă odată şi aruncată departe într-o horă fără încetare de "du-te-vino" de-a lungul epocilor ; asemenea unei mingi, pasate de diferitele ierarhii de spirite, compunând diversele regnuri ale vieţii prezente în sfera de foc şi spaţiul cosmic, care sunt o expresie a omogenităţii Spiritului Absolut. Spiritele de foc luptau cu străşnicie pentru a atinge o dezvoltare şi mai mare a conştiinţei.

Dar Absolutul se odihneşte întotdeauna în Matricea invizibilă din Spaţiul Sideral, acolo unde toate posibilităţile, tot potenţialul, se găsesc în stare latentă.

Aceste posibilităţi vor căuta să descurajeze şi să împiedice fiecare tentativă care ar ameninţa pierderea puterii latente necesare Energiei Creatoare ; când aceasta este cerută de iminenţa evoluţiei unui Sistem Solar.

În acele vremuri, Apa a fost Agentul care a servit la calmarea focului Spiritelor Active. Zona cuprinsă între Centrul supraîncălzit al Sferei, împărţită de către aceste Spirite şi Punctul unde atmosfera sa individuală întâlneşte Spaţiul Cosmic, deveni câmpul de bătălie al Spiritelor în Evoluţie, aflate de pe acum, în stagii diferite de dezvoltare.

Îngerii actuali sunt oamenii din Perioada Lunară, iar Iniţiatul cel mai elevat este Sfântul Duh.

Ştim că Umanitatea noastră şi celelalte Trei Regnuri ale vieţii pe Pământ, sunt afectate în chip direct de Elementele prezente. Unele Regnuri iubesc căldura, altele preferă frigul ; unele doresc umiditatea, pe când altele caută uscăciunea. La fel s-a întâmplat cu Îngerii în timpul Perioadei Lunare ; majoritatea avură afinitate faţă de Apă, pe când alţii, încercaţi de un sentiment al ororii faţă de acest Element, preferară opusul, adică Focul.

Toate aceste cicluri de condensare şi de evaporare a Umidităţii în jurul Centrului de Foc au fost Cauza şi în cele din urmă Intenţia Sfântului Duh, când a Hotărât să modeleze acest "Pământ Roşu", care se traduce prin "Adam". Aşadar, prin Adam ( Pământul-cel-Roşu ) Sfântul Duh a închis şi a slăbit Spiritele de Foc ( rebele - n. trad. )

În acest Stadiu, prin Cuvântul Creator, apărură şi prototipurile peştilor, a păsărilor, dar şi a tuturor lucrurilor vii, cuprinzând acolo chiar şi Forma Umană, toţi au fost creaţi prin Îngerii Săi, căci spera să subordoneze Voinţei Sale, tot ceea ce trăieşte şi se mişcă. Într-un Moment în care o minoritate de Îngeri se răzvrătiră, prin afinitatea prea mare pentru Foc, pentru că nu suportau contactul cu elementul Vieţii, Apa. Ei refuzară aşadar, să se supună ordinelor date, de a Crea aceste Forme. Drept consecinţă, ei se privară şi de ocazia de a evolua conform directivelor convenţionale, ei devenind o anomalie a naturii. Mai mult, repudiind autoritatea lui Iehova, s-au angajat într-o Evoluţie proprie, egoistă, pentru ei înşişi. Vom vedea în paginile ce urmează cum Lucifer, marea lor căpetenie, a ajuns la acest rezultat. Pentru moment, vom spune doar că în Perioada Pământului, diversele planete au fost diferenţiate pentru a oferi o modalitate mai bună evoluţiei fiecărei Clase de Spirite.

Îngerii supuşi lui Iehova trebuiră să conlucreze cu locuitorii fiecărei planete care avea Astru Lunar. Spiritele Luciferiene s-au retras însă, pe planeta Marte. Îngerul [ Arhanghelul ] Gabriel este reprezentantul Ierarhiei Lunare a cărei Şef este Iehova pe Pământ. Îngerul Samael devine ambasador al forţelor rebele marţiene ale lui Lucifer. Gabriel, cel ce anunţă Mariei naşterea lui Iisus, ca şi Îngerii săi Lunari, sunt prin urmare responsabili cu viaţa fizică, în timp ce Samael şi Entităţile lui Marte sunt Îngeri ai Morţii.

Astfel începu cearta în Zorii Zilei Cosmice, şi ceea ce vedem astăzi sub forma Franc-Masoneriei nu este altceva, decât o tentativă făcută de Ierarhiile Focului, Spiritele lui Lucifer, pentru a ne aduce Spiritul Luminii ( Materiale - n. trad. ) întemniţat, ca prin el să putem ... Vedea şi Cunoaşte.

De cealaltă parte, Catolicismul este o activitate a Ierarhiilor Apei, care prin acest Simbol, aşează la uşa Bisericilor apă binecuvântată, pentru a anihila interesul pentru acea Căutare a Luminii ( Materiale - n. trad. ), în acelaşi timp cu o stimulare a Cunoaşterii prin Duh, unde este imprimată Voinţa lui Iehova.

Echinocţiul de Primăvară are loc în Primul Grad al zodiei Berbecului, indiferent de Constelaţia în care cade, prin precesiune.

La fel se întâmplă şi cu momentul în care Atomul-Germen Uman vine din Lumea Invizibilă sau când Iehova, Dumnezeul Lunar al Generaţiei, are grijă de el prin Intermediarul Său, îngerul [ Arhanghelul ] Gabriel. Acest Moment este Simbolul Primul Grad din Casa Racului. El este şi semnul cardinal al Triplicităţii Apei şi este guvernat de Lună. În acest Moment are loc Concepţia.

Dar dacă Forma este construită doar de Simbolul Apei şi de concreţiunile sale, ea nu ar putea niciodată să nască. Totuşi, patru luni mai târziu, când fetusul a atins stadiul de dezvoltare corespunzătoare, în al doisprezecelea grad al triplicităţii apei, intervine Scorpionul, al Optulea Semn.

El corespunde Casei Morţii, patronată de către Samael, ambasadorul de neoprit al spiritelor luciferiene, care va invada Domeniul Lichid al Ierarhiei Lunare, introducând Scânteia Focului ; adică Spirtului în Forma Inertă menită să-l anime, să-l însufleţească şi să-l modeleze după Chipul Său, ( cu Efigia Morţii - n. trad. ).

Cordonul de Argint care se naşte din Atomul-Germen al Corpului dens ( fizic - n. trad. ) [ care se află în inimă ], începând de la concepţie, este unit cu partea care s-a născut în vortexul central al corpului pasional ( dorinţă - n. trad. ) [ localizat în ficat ] şi atunci când Cordonul de Argint se leagă de Atomul-Germen al Corpului Vital [ situat în plexul solar ], spiritul moare pentru lumea spirituală şi animă corpul pe care trebuie să-l utilizeze în viaţa terestră ce începe. Această viaţă terestră durează până ce cursul evenimentelor prevăzute în ciclul vieţii se scurg şi atunci când spiritul aşteaptă din nou venirea lui Samael, Îngerul Morţii, a Opta Casă Mistică.

Atunci, Cordonul de Argint este rupt şi Spiritul ( Uman - n. trad. ) se întoarce la Dumnezeu, de unde va veni, când începutul unei vieţi terestre îl va cheama la o renaştere pentru a câştiga mai multă îndemânare în artele şi meseriile necesare construirii Templului ( Spiritual - n. trad. ). Apoi peste cinci luni ( după trezire ), când ultimul dintre semnele de apă [ Peştii ] a fost depăşit, reprezentantul spiritelor luciferiene, Samael, face să conveargă forţele semnului focului. Berbecul, unde Marte este polarizat în chip pozitiv şi sub impulsul energiei sale dinamice, face ca apele Matricei să fie expulzate, iar spiritul încarcerat se eliberează ; şi lumea psihică începe lupta vieţii.

Alegoric vorbind, se prea poate ca nativul să se ia în coarne cu forţele cosmice, urmând modelul specific semnului de foc al Berbecului, care este simbolul forţei brutale folosită de rasele cele mai primitive pentru a rezolva problemele vieţii. Sau poate adopta metoda mai modernă a vicleniei, ca mijloc pentru a-i domina pe ceilalţi, caracteristică indicată de ce-al doilea semn al focului, Leul, regele animalelor. Sau poate să se ridice deasupra acestei naturi animale şi caută să se înalţe cu arcul aspiraţiei spirituale, simbolizat de ultimul din semnele focului, Săgetătorul sau Centaurul. Acesta urmează imediat semnului de apă, Scorpionul, ceea ce reprezintă un avertisment că cel care încearcă să atingă acest ultim "grad" şi să-şi afirme dreptul său divin de alegere şi prerogativă ca "Phree Massen", adică Fiu al Focului şi al Luminii ( siguranţă în călcâi ), acul Scorpionului care îl va împinge să avanseze pe cărarea unde oamenii devin "înţelepţi precum şerpii". Tocmai din această categorie nativă sunt recrutaţi masonii mistici, adică dintre acei oamenii care au curajul : "de a fi neînfrânţi, de a îndrăzni, cu o energie perseverentă în a acţiona cu diplomaţie şi de a păstra tăcerea."


Copyright © july 2007
"înţelepţi precum şerpii". Tocmai din această categorie nativă sunt recrutaţi masonii mistici, adică dintre acei oamenii care au curajul : "de a fi neînfrânţi, de a îndrăzni, cu o energie perseverentă în a acţiona cu diplomaţie şi de a păstra tăcerea."

Copyright © july 2007