Originile Franc-Masoneriei şi ale Catolicismului

Max Heindel & Augusta Foss Heindel
"Originile Franc-Masoneriei
şi ale Catolicismului"


Introducere la prima ediţie română

Uneori o introducere este lungă şi plictisitoare.

Această carte însă trebuie puţin desluşită pentru cititorul român mai puţin avizat cu astfel de manuale iniţiatice. Aşadar, putem afirma că avem în faţă un manual iniţiatic, unde Max Heindel face o sinteză pentru studenţii săi, a versiunii masonice a Bibliei.

Am avut ocazia să cunosc Învăţătura Rozicruciană, chiar de la urmaşii spirituali ai autorului, prezenţi şi în zilele noastre la Oceanside (U.S.A.). De asemenea, am întreprins o cercetare amănunţită şi asupra originilor şi a conceptelor Francmasoneriei Speculative din zilele noastre. Am înţeles de ce, Învăţătura Creştin-Ortodoxă şi cea Romano-Catolică s-au delimitat radical, încă din perioada interbelică, de aceste concepte.

Biserica a deţinut documente informative pe care nu a socotit necesar să le facă publice. A lăsat mână liberă gnosticilor, teozofilor, masonilor, să-şi ducă ipotezele şi speculaţiile până la final. Apoi, nu ştim de ce, aşa ca şi din întâmplare, de prin biblioteci uitate de timp, apar manuscrise originale care contrazic radical multe concepte ce se doresc ... revoluţionare. Să mă explic, totuşi.

Până pe la mijlocul secolului XX, Societăţile Secrete s-au comportat în planul Cunoaşterii, ca şi cum nu au avut acces, spre exemplu, la cărţile ( apocrife ) ale lui Enoh ! De fapt, prima apariţie publică şi relativ integrală a acestor cărţi, s-a produs abia în 1917 la Londra, dată la care Max Heindel scrisese şi publicase deja, Originile Franc-Masoneriei ( februarie 1914 ) ...

În zilele noastre, Versiunea Masonică a Bibliei a ajuns într-o veritabilă fundătură la capitolul credibilitate.

Cred că ar fi fost onest dacă cineva, ar fi recunoscut că după ultimele descoperiri de la Marea Moartă, ?Versiunea? îşi are rezervat un loc definitiv, în categoria genului speculativ. S-a trecut însă totul sub tăcere. În zilele noastre, mulţi masoni mai tineri, nici măcar nu au auzit despre existenţa acestei Versiuni ?

În ceea ce-l priveşte pe Max Heindel, am convingerea că el a crezut în Versiunea Masonică de interpretare a Bibliei, fără să ţină cont că poate într-o zi, se va rostogoli în capcana naivităţii. Cât despre actualii discipoli ai Asociaţiei Rozicruciene, aceştia pur şi simplu refuză orice dialog pe această temă. Preferă să trăiască în mirajul oferit de nişte ipoteze ale unui trecut fără acoperire documentară.

Ea se baza aşa cum vom vedea citind această carte, pe ipoteza îndrăgită în secolul trecut ( foarte la modă în toate Şcolile Iniţiatice ! ), că Eva l-a născut pe Cain, în urma unei legături cu îngerul Samael, ambasadorul Lumii lui Lucifer.

Apar apoi, alte poveşti întortocheate şi foarte originale, ale Genezei Vechiului Testament ...

În zilele noastre, o dată cu descoperirea unor documente foarte vechi, aceste povestiri ce alcătuiesc Versiunea Masonică, au căzut definitiv în derizoriu ... Totuşi, am considerat necesară o astfel de traducere pentru cititorul de limba română. Pentru că trebuie să învăţăm din trecut şi din greşelile altora !

Pe timpul traducerii, am avut în faţă cartea atât în original în limba engleză, cât şi ediţia în limba franceză din 1974, pe care am considerat-o mai apropiată de limba noastră.

Şcoala Solomonară mulţumeşte pe această cale traducătoarei, pentru stăruinţa de a da cuvântului formula cea mai eligibilă, având totuşi în lucru, o carte cu dificultăţi majore de traducere.

Stăruinţa şi eforturile noastre au fost întreprinse pentru ca cititorul de limbă română să aibă mai multe modele de comparaţie, atunci când este interesat de Calea Cunoaşterii.

Dacă cineva se întreabă, DE CE, toate aceste eforturi pentru o teorie căzută oarecum în dizgraţie, tot noi îi răspundem : - "Pentru ... propria-i Dumirire", cum spunea cândva, regretatul Nae Ionescu. Lucrarea de faţă rămâne indiscutabil, un material deosebit de interesant pentru cercetătorul spiritual.

Trebuie ştiut faptul că Max Heindel ( n. 1865 ? d. 1919 ) este şi autorul "Cosmogoniei Rozicruciene", a "Mesajului Astrelor" ... ( dar şi a mai multor lucrări ), în care de asemenea, m-am implicat când s-a pus problema traducerii lor în limba română.

Primele două lucrări rămân însă, esenţiale şi de referinţă, pentru cel care este interesat într-un mod mai special, de Mistica Cunoaşterii Rozicruciene. Max Heindel rămâne un autor remarcabil de literatură ezoterică. Lucrările sale, au o anumită legătură între ele şi din această cauză este bine să fie citite ; măcar cele sus ? amintite ...

Ca să le pătrundem Mesajul, trebuie inevitabil să le studiem cu mare atenţie. Spre exemplu, chiar de la începutul acestei cărţi, autorul vorbeşte despre "Perioada lui Saturn". Cine nu a citit "Cosmogonia Rozicruciană", s-ar putea să nu înţeleagă la ce face trimitere Max Heindel, când aminteşte despre această Perioadă al Începuturilor Lumii.

Însă, în lucrările sale, găsim unele informaţii mai greu de digerat.

La Capitolul VIII ( Calea iniţierii ), autorul impregnat sau poate doar influenţat de Versiunea Masonică, face unele speculaţii chiar năstruşnice pentru urechea cititorului român, atunci când se lansează în explicarea Simbolului Văduviei. Pentru limba engleză, nuanţa nu este chiar atât de strigătoare ( "la Cer !" ), cum apare ea în limba română.

În DEX-ul Limbii Române, cuvântul "văduvă" provine din latinescul "veduua", care desemnează o femeie care şi-a pierdut ( "prin moarte" ) bărbatul. Vechii evrei asociau acestui tip de văduvie, termenul "Nain".

Prin urmare, cititorul român va înţelege mai puţin, perseverenţa lui Max Heindel ( şi a adepţilor săi ), de a insista asupra interpretării speculative a acestui cuvânt, pe marginea căruia a fost ţesută intriga, aşa zisei Versiuni Masonice. Este ciudat, pentru că şi în limba engleză, ca şi în cea franceză, cuvântul văduvă are acelaşi sens ca şi în limba română. În limba engleză există însă cuvântul "grass widow", o asociere cu sensul de "văduvă de paie", adică o femeie despărţită în afara cadrului canonic, aşadar doar sub aspect social, care din nou, nu are aceeaşi conotaţie cu femeia căreia i-a murit bărbatul. Simplul cuvânt widow, apare însă utilizat ca atare şi cu dublu sens, în conversaţiile curente presărate cu jargoane. Dacă Masoneria şi-a luat libertatea de a face analize demotice folosind jargoanele ca puncte de plecare în astfel de interpretări, atunci chiar că nu mai avem nimic de comentat !

La vechii evrei acestei libertăţi ale femeii i se asocia termenul "Naioth".

De altminteri, aproape în toate limbile europene, pentru o femeie părăsită de bărbat este utilizat termenul uzual şi foarte nuanţat, de "femeie despărţită de bărbat" ( divorţată ).

Este neobişnuit, pentru că Biblia nu arată nicăieri că Eva ar fi fost văduvă sau divorţată. Nu avem nici măcar documente apocrife care să susţină această teză. Fără probe sau documente originale, această Versiune rămâne în continuare, o speculaţie ieftină, rulată atât în Şcoala Masoneriei Speculative, cât şi în Şcoala Teozofică, din care s-a alimentat cu Informaţie ( din plin ! ) şi Max Heindel.

O altă idee mai ciudată, vehiculată în Cap. IX, Armageddon, este povestea cu împărţirea sexelor.

Eu consider că împărţire în două sexe nu putea să fi avut loc în nici un caz, în timpurile legendarului Melchisedec, Rege al Salemului, aşadar pe undeva prin anii 1.700 Î. d. Chr. Posibil ca, ori prin Biblia Masonică, ori prin cronologia lui Max Heindel să se fi produs o încurcătură !

De la Adam până la Noe avem Nouă Patriarhi, iar de la Noe până la Avraam, avem zece. Avraam înainte de a face Legământul cu Dumnezeu, a adus zeciuială lui Melchisedec ( Geneza 14:17-20 ).

Legat de cele două nume, Biblia narează în paralel şi întâmplarea cu Sodoma şi Gomora, oraşe care au fost pedepsite datorită practicilor sexuale abuzive, atât între cele două sexe, cât şi practicilor sexuale în rândul persoanelor de acelaşi sex ...

Prin urmare, până la Avraam , ne-am înmulţit precum euglena verde, iar de la el încoace, apare divizarea sexelor. Cam aşa am înţelege, din Biblia Masonică comentată de Max Heindel !

Dacă lucrurile stau altfel, dacă pivniţele de sub grajdurile lui Irod, au adăpostit documente care să susţină Teza Masonică, cred că a sosit timpul să ni se prezinte şi nouă, existenţa unor astfel de lucruri. Altminteri ...

Literatura ezoterică în ansamblul ei, este şi rămâne de fiecare dată o provocare pentru cei care păşesc pe Calea Cunoaşterii. Nu am avut intenţia de a fi caustic vizavi de operele lui Max Heindel. Am punctat doar două lucruri care mi s-au părut mai ciudate. Literatura ezoterică uneori ne dă bătaie de cap şi ne cere foarte mult discernământ. Atunci, vor spune unii, de ce mai este nevoie să citim aceste lucruri ?!

Pentru că în anumite momente ale existenţei noastre private, această literatură, poate fi un nou Început. Dacă avem şi puţin discernământ, acest Început poate fi unul Bun, chiar Constructiv pentru noi înşine !


Valentin S. Vârtan,
Arad, România, U.E.
( iulie 2007 )

copyright © july 2007
color=#ffffff size=3>copyright © july 2007