Valentin S. Vârtan - Educaţie politică



Jean Jacques Rousseau
(28 iunie 1712 - 2 iulie 1778)

Jean-Jacques Rousseau - "The Social Contract" (1762)
ebooks.adelaide.edu.au
www.constitution.org
www.mondopolitico.com

~ Introducere ~

Un curs de educaţie politică pentru români şi nu numai, nu poate incepe fără celebrul citat din capitolul întâi, a lui Jean Jacques Rouseau - "Contractul Social" : " Omul s-a născut liber, însă pretutindeni este de fapt, în lanţuri."

Aforismul cu pricina stă la baza principiilor de Drept internaţional, iar cei care nu reflectează şi nu-şi asumă o filosofie umanistă în străfundul propriei conştiinţe, nu cred că are Ceva a căuta într-o activitate social-politică. Cu alte cuvinte, Liderul sau Politicianul trebuie să fie absolut convins că poate face ceva constructiv în sensul eliberării aproapelui de lanţurile pe care le implică aducerea individului într-un cadru social.

Apoi, în capitolul doi, Rouseau aduce ca prim model de societate politică societatea străveche a Familiei, unde exista o interdependenţă între tatăl familiei şi copii ori restul membrilor. Tot aici, autorul aduce în discuţie problematica sclavagismului acceptat de către unii membrii ai familiei care văd dintr-o perspectivă mai individuală, ideea de libertate natural-primordială. Adică, după o analiză din Grotius, Hobbes şi Aristotel ; se nuanţează şi aspectele unor alienări, o non-dorinţă de a scăpa de sclavie.

Aici discursul Contractului Social a fost o piatră de încercare pentru mulţi autori care adesea au divagat asupra acestei forme de alienări sociale. Nu voi intra în amănunte, pentru că scopul meu aici este de a găsi o cale de mijloc între libertatea absolută şi sclavia socială.

Atacul meu principal este îndreptat asupra individului care accede într-o activitate social-politică şi care de fapt, nu este pregătit din punct de vedere al educaţiei şi al conştiinţei proprii, pentru Meseria de Politician. Seducţia socială (minciuna) a unei mase de alegători, care nu are o acoperire în Fapte de natură umanist-socială, ar trebui să-l plaseze pe acest Candidat, în categoria infractorilor sociali, cu toate consecinţele care derivă din acest statut.

Apoi, dar nu în ultimul rând, aduc un atac frontal masei de alegători, a Cetăţeanului care Votează ... care fără a avea o conştiinţă socială extinsă dincolo de interesul propriei familii, se duce şi votează un Politician nepregătit pentru Politică. Dacă cetăţeanul de rând, adică cel care Alege un Candidat, nu vede extensia Comunităţii familiilor, a intereselor de ordin general-comunitar, atunci votul său va aduce la Comenzile Politice, un Alienat Social, un individ care va distruge Comunitatea, iar apoi ireversibil ... familia sa care l-a delegat să aleagă.

Democraţia firavă şi foarte tânără din România, ar putea constitui un model de studiu pentru studenţi ; pentru că aici fenomenul desprinderii conştiinţei individului din cadrul Natural spre cel Social, este vizibil şi uşor de studiat de către politicienii în formare, din marile universităţi politice internaţionale.

Nu vreau să subminez gogoriţele mult-trâmbiţate ale "Tradiţiilor native" ale românilor.

Cine se complace în naţionalism ieftin şi în istorii artificiale produse de Comunism sau alte structuri artificiale, este treaba lui ; nu-mi displace o competiţie sănătoasă asupra unor principii legate de Adevăr. Însă aşa după cum mulţi o ştiu, o Istorie este scrisă de obicei, de către Cronicari fideli Puterii ; prin urmare, Istoria în sinea ei, poate fi contestată, atunci când atinge dimensiuni extremiste.

"Dreptul celui Puternic", după cum afirmă J. J. Rousseau în capitolul 3, chiar dacă-i conferă şi un drept asupra scrierii unei Istorii, nu înseamnă că este un Reper în a se lua în considerare măreţia Adevărurilor sale.

Când apar manifestări de genul : "Ciocul mic, acum Noi suntem la Putere !", ideea de Democraţie este din start, subminată.

Ori România ultimilor 20 de ani, a savurat din plin efectul Alienării Sociale, care deja poate deveni obiect de studiu legat de Democraţie. Unde au fost Tradiţia, unde a fost bunul-simţ al Alegătorului ??? Unde a stat Ortodoxia ca Fiinţă a Neamului ???

Teza lui Ion Iliescu despre "Calea proprie spre Democraţie" ori alienarea "Preşedintelui Jucător" produsă de Traian Băsescu, sunt dovezi evidente de alunecare către formule extremiste ale unei societăţi civile needucate, fără o Cultură Politică. Cultură care ar fi trebuit să rezulte (carevasazică !) din Tradiţie, de ce nu, din Ortodoxie, ş.a.

Suntem măcinaţi de o Anarhie mascată de o caricatură a Democraţiei ! O "democraţie a non-Valorilor, a Haosului şi a Corupţiei". De noi depinde dacă vrem sau nu, să fundamentăm o Democraţie bazată pe Valori Adevărate, verificate în Timp şi Spaţiu de către Mari Popoare care au deja bine implementate şi consolidate Principiile Democraţiei ; fără a se reîntoarce la scrierile lui J. J. Rousseau ... aşa cum trebuie s-o facem noi, Acum !

~ Valentin S. Vârtan, Frăţia Solomonară ~
(21 aprilie 2012)


Textele acestui site nu pot fi reproduse
fără acordul Şcolii Solomonare