Şcoala Solomonară - Mesajul Astrelor

Max & Augusta Foss Heindel
"Mesajul astrelor"


PRIMA PARTE
ASTROLOGIA NATALĂ

Capitolul XXII – Direcţii. Progresia temei astrologice

~ Destin sau liber arbitru ~

Atunci când un lanţ este supus la o anumită tensiune, imperfecţiunile la o verigă oarecare se manifestă, iar veriga cea mai slabă se rupe prima ; corpul nostru fizic are de asemenea, punctele sale slabe, care sunt manifestate în tema sa astrologică : de la momentul naşterii, ne supunem corpul la o tensiune constantă ; cu timpul, slăbiciunea particulară a anumitor puncte se revelează sub formă de boală. Mişcarea planetelor după naştere, permit să măsurăm timpul în care o anumită verigă este expusă ruperii. Această mişcare a planetelor în tema astrologică este numită progresie sau direcţie. Studiul şi practica Astrologiei Medicale cere cunoaşterea progresiei planetelor în horoscop ; o vom studia, deci, în partea Mesajului Astrelor referitoare la boli.

Atunci când Soarele răsare la Est, se face ziuă, şi fiecare dintre noi îşi reia lucrul care îi este destinat. Gradual, Soarele îşi urmează cursul pe cer şi marchează timpul fixat pentru executarea diferitelor noastre datorii : angajamentele luate, hrănirea, recreerea şi repaosul ; apoi, când şi-a terminat cariera, când a încetat să mai lumineze sfera noastră de acţiune, absenţa sa ne invită la somn, până ce aurora unei noi zile prezintă noi oportunităţi activităţilor cărora sfârşitul zilei precedente le întrerupse-se. Dacă Soarele ar rămâne nemişcat într-un punct al cerului, nu ar putea servi la marcarea timpului, dar datorită cursei sale circulare, indică evenimente din viaţa noastră prin progresia sa.

Un horoscop este o hartă a cerului în momentul în care misticul Soare al vieţii răsare şi ne trezeşte din lungul nostru somn între două existenţe. Ne naştem atunci în lumea fizică pentru a continua lucrările vieţii precedente, pentru a ne ţine angajamentele luate faţă de prietenii sau duşmanii noştri, pentru a culege bucurie sau a suferi durerea, fructe ale unei existenţe anterioare pe Pământ ; şi la fel cum mersul Soarelui marchează schimbările pe care le realizează, zi de zi, an de an, succesiunea anotimpurilor în ordin regulat şi modificarea Marii Lumi sau a Macrocosmosului, tot aşa progresia horoscopului, veritabil "Orologiu al Destinului" marchează momentul exact în care tendinţele indicate în acest horoscop se vor traduce în fapte. Această progresie măsoară perioadele de prosperitate şi de adversitate ; ne pune în gardă împotriva tentaţiilor iminente şi ne spune din ce parte vor veni, ajutându-ne să ne sustragem, numai să vrem să ascultăm de avertismentele sale. Tema natală arată infailibil punctele slabe ale caracterului nostru, a constituţiei noastre, dar tema în progresie indică momentul în care delăsarea la obiceiuri proaste aduce tristeţea şi boala ; indică momentul exact în care crizele vor ajunge în punctul lor culminant; ne avertizează să fim alerţi în anumite momente critice, ne fortifică în vremurile întunecoase ale calamităţii, cu speranţa că vom vedea încetând necazurile şi bolile într-un timp dat: de aici importanţa de a determina progresia temei natale.

Dar, se va spune, dacă evenimentele astfel prevăzute dinainte sunt rezultatul unui destin inexorabil, oprit printr-un capriciu divin ... la ce bun să mai lupţi ? La ce bun să ştii ? "Să mâncăm, să bem şi să ne bucurăm căci mâine vom muri." Dacă am veni pe pământ pentru prima şi singura dată, ca să rămânem aici câtva timp, apoi să părăsim această sferă şi să nu mai revenim, fatalitatea şi favoritismul, independente de justiţie, ar părea că câştigă. Dar nu poate să fie aşa: într-o lume în care totul este guvernat de legi, trebuie că existenţa umană este şi ea supusă unui sistem, iar noi estimăm că o soluţie rezonabilă a misterului vieţii este dată de legile gemene de Reîncarnare şi de Consecinţă.

Ceea ce are un început trebuie să aibă un sfârşit şi, reciproc, ceea ce este fără sfârşit nu poate să fi avut vreodată un început. Dacă spiritul uman este nemuritor şi nu poate muri, nici nu s-a născut; dacă trebuie să trăiască etern, trebuie să fi trăit din totdeauna, nu există scăpare de acest adevăr; dacă nemurirea este un fapt al naturii, trebuie să fie acceptată preexistenţa.

În această lume, nu există lege care să fie mai uşor observabilă ca cea a ciclurilor alternante care decretează succesiunea fluxului şi refluxului, a zilei şi a nopţii, a verii şi a iernii, a somnului şi a trezirii. Chiar după această lege, viaţa omului este trăită alternativ în lumea fizică în care el seamănă grăunţele acţiunii şi culege fructul experienţelor indicate în horoscopul său, şi în lumea spirituală în care acest fruct este asimilat şi transformat în puterea sufletului. Naşterea şi moartea nu sunt deci nimic mai mult decât trecerea dintr-o fază de viaţă a omului într-o altă fază, iar viaţa prezentă nu este decât o viaţă dintr-o întreagă serie de vieţi. Diferenţele de caracter, nobleţea sau brutalitatea, energia sau slăbiciunea morală, idealul înalt sau instinctele joase sunt diferitele mărci ale bogăţiei sufletului sau a sărăciei sale. Capacităţile devenite mai fine sunt haina sufletelor bine născute, lucrată de experienţele şi tentaţiile din cursul numeroaselor vieţi în creuzetul existenţei concrete. Strălucirea lor le luminează calea şi uşurează mersul celor mai slabi. Brutalitatea de caracter anunţă sufletele tinere; treceri repetate prin Ş;coala Vieţii care va finisa, cu timpul, unghiurile lor ascuţite, le vor îmblânzi moravurile şi vor face şi din acestea nişte suflete nobile.

Horoscopul arată această diferenţă în textura sufletului, aspectele indică cum este maturizată de configuraţiile caleidoscopice ale planetelor în progresie. Acestea activează focul în cuptorul afectărilor, purifică şi spală sufletul de murdării, fac să-i strălucească coroana de virtuţi atunci când e obţinută victoria. Dar, deşi planetele arată foarte exact tendinţele, există un factor nedeterminabil pe care horoscopul nu îl indică, adevărata necunoscută "X" astrologică: puterea voinţei omului; este o stâncă astrologică asupra căreia prezicerile sunt întotdeauna susceptibile de a se înşela, iar astrologul cel mai atent şi mai competent poate să-şi întâlnească Waterloo-ul. Faptul că prezicerile cele mai fondate nu se realizează constituie fericita asigurare că nu suntem obligaţi să acţionăm într-un fel sau altul, pentru că tema noastră astrologică arată că la un anumit moment, razele astrale ne împing într-o anumită direcţie; arată că în final noi suntem arbitrii destinului nostru. E important să constatăm că dacă, pentru marea majoritate a omenirii, pronosticurile sunt justificate cu o siguranţă aproape absolută, pentru că se lasă antrenată pe oceanul vieţii de curentul circumstanţelor, pentru idealismul militant dimpotrivă prezicerile eşuează în măsura avansării sale spirituale şi a forţei Voinţei sale, care îl incită la afirmarea Sinelui care îi fortifică rezistenţa în faţa răului.

Un mic poem drăguţ a Ellei Wheele Wilcox interpretează această idee într-un mod cu totul şi cu totul fermecător :

"O navă ridică pânzele spre Vest, o alta spre Est ;
Aceleaşi vânturi suflă pentru amândouă,
Dar pânzele şi nicidecum vântul
Fixează în faţa lor drumul pe care-l vor urma.

Asemenea vânturilor mărilor, deciziile destinului
Ne împing prin viaţa noastră neliniştită ;
Dar, totuşi, cel care fixează ţinta îndepărtată,
E sufletul nostru ; nicidecum liniştea sau furtuna ..."



Textele acestui site nu pot fi reproduse
fără acordul Şcolii Solomonare