Şcoala Solomonară - Mesajul Astrelor

Max & Augusta Foss Heindel
"Mesajul astrelor"


PRIMA PARTE
ASTROLOGIA NATALĂ

Capitolul II - Determinism şi influenţe planetare

Când trebuie să interpretăm un horoscop e de primă importanţă să luăm în considerare starea socială şi ereditară a individului în cauză. Într-adevăr, anumite configuraţii planetare care ar fi capitale în horoscopul unui caucazian cult, nu înseamnă mare lucru în cel al unui lucrător chinez şi vice versa. A neglija un astfel de factor, ar duce inevitabil la concluzii eronate, după cum o vom explica.

O maximă mistică spune că "cu cât o fiinţă este plasată jos pe scara evoluţiei, cu atât mai sigur răspunde la vibraţiile planetare" ; de asemenea, cu cât ne ridicăm pe scara cunoaşterii, cu atât ne dominăm şi conducem astrele, eliberându-ne astfel de tutela Ierarhiilor divine. Totuşi, acest jug nu a fost impus omului fără a fi nevoie. Ca şi părinţi, punem un jug copilului, pentru a-l împiedica să facă, din ignoranţă, lucruri care i-ar fi nocive şi ar putea să-l facă infirm pentru restul zilelor sale, tot aşa, Ierarhiile divine ne controlează cu ajutorul aspectelor planetare, în aşa fel încât să nu ne rănim într-un mod ireparabil de-a lungul experienţelor vieţii.

Dar în acelaşi timp când suntem dirijaţi, avem un oarecare liber arbitru, care creşte pe măsură ce progresăm. În mediul nostru, copilul nu are decât foarte puţin liber arbitru şi este supus autorităţii părinţilor săi, a servitorilor, dacă aceştia există în casă, şi, în general, voinţei tuturor celor cu care este în raport şi care au, pentru binele său, dreptul să-l supravegheze. Deoarece copilul creşte, măsurile de constrângere se relaxează gradual şi de-a lungul anilor, acesta învaţă să se folosească de liberul său arbitru. Acelaşi sistem a fost urmat de către Ierarhiile divine, în cazul omului. Omenirea-copil a fost pe de-a-ntregul ghidată de Legile divine, fără a avea nici o voinţă proprie. "Vei face sau nu vei face aceasta", aşa sunau ordinele la care omul trebuia implicit să se supună, altfel nemulţumirea divină se manifesta fără întârziere, ca să înspăimânte sufletul infantil al omenirii prin fulgere, tunete, cutremure şi flageluri de tot felul. Acestea erau pentru direcţionarea colectivă ; cât despre indivizi, aceştia aveau libertate de acţiune redusă, pentru ei existând legi stricte, porunci, reguli. De asemenea, tributuri de plătit fără încetare Ş;efului divin, sacrificii oferite pe altarul Său şi, pentru fiecare ofensă făcută Legii, era cerut, în plus, un anumit sacrificiu material sub formă de bunuri terestre. Teama era nota dominantă a acestui sistem social şi religios, căci "Teama de Domnul este începutul înţelepciunii". Acest regim a fost menţinut sub condiţiile planetare ale lui Marte şi ale Lunii. Marte, fiind casa dominantelor spirite ale lui Lucifer, dădu omenirii energia necesară în vederea evoluţiei şi această energie marţială a fost de cea mai mare importanţă mai ales în cursul epocilor primitive. Luna, casa Îngerilor, sub divinul lor Ş;ef, Iehovah, dădu omenirii-copil acest spirit de candoare, care este apt de a se lăsa condus şi de a se curba cu uşurinţă la autoritate.

Acestea au fost, cu cele ale lui Saturn, singurele influenţe planetare care acţionară asupra umanităţii în toată epoca lemuriană şi, dacă ar fi fost făcut un horoscop atunci, ar fi fost inutil să se înscrie în el poziţia altor planete deoarece lemurienii nu răspundeau razelor lor. Chiar în zilele noastre o mare parte a omenirii nu a evoluat mult mai departe de acest punct şi majoritatea celor pe care-i considerăm aparţinând raselor superioare, cât şi cea a claselor inferioare ale lumii noastre occidentale, este dominată în principal de aceste raze planetare. Sub efectul lor vibraţional, aceşti indivizi acţionează cu o exactitate automatică, într-un mod specific, în aşa fel încât este posibil să prezici cu exactitate ceea ce vor face când se vor găsi sub un anumit aspect al acestor planete. Pe de-a-ntregul guvernaţi de emoţiile lor, abia sunt - dacă nu chiar deloc - receptivi la vibraţiile intelectuale ale lui Mercur. Nu pot aprecia emoţiile induse de Venus sau de octava sa superioară, Uranus ; nu vibrează decât sub influenţa pasiunilor lor animalice ale naturii lor inferioare ; se mişcă sub influenţa lui Marte, doar în ceea ce priveşte sexul şi hrana. Plăcerile lor sunt din genul celor mai josnice şi mai senzuale ; trăiesc, în concluzie, ca animalele, iar crezul lor este "să bei, să mănânci şi să te bucuri". Dorinţele lor îi împing mai ales spre "femei şi băutură", căci, la acest grad de evoluţie, nu sunt sensibili încă la farmecul poeziei ; frumuseţea nu are darul să le emoţioneze inima sălbatică pentru că acest sentiment emanat din strălucirea lui Venus este mult superior sentimentelor pe care le simt ei acum. În acest stadiu de dezvoltare, femeia este pentru bărbat un animal de jug şi o simplă utilitate.

Între timp, "Timpul" reprezentat de planeta Saturn face socotelile şi mânuieşte deasupra lor biciul necesităţii pentru a-i împinge înainte pe Cale. Măsoară fiecăruia fructele muncii sale, la vremea recoltei, între două încarnări. După ce omul a cultivat virtuţile sălbatice ale bravurii, ale îndurării fizice etc., se gândeşte, în timpul existenţei post mortem, la alte câmpuri de cucerit. Vede ce i-a lipsit în încarnarea precedentă şi de ce dorinţele sale au fost zadarnice în lipsa scopurilor precise. Atunci, progresiv, raza constructivă a lui Marte şi ingeniozitatea lui Saturn fecundează creierul lunar pe care-l construieşte şi, cu timpul învaţă să fabrice obiecte rudimentare necesare ambiţiei sale primitive. Chiar în zilele noastre vedem aceleaşi trăsături de caracter, aceleaşi resurse puse în practică de rasele inferioare pentru irigarea pământurilor, exploatarea minereurilor, măcinarea grăunţelor. Toate aceste instrumente rezultară din incubaţia razelor planetare ale lui Saturn, Lunii şi ale lui Marte, fertilizând creierul rudimentar al omenirii-copil.

Puţin mai departe pe calea evoluţiei, în epoca atlanteeană, Seniorii de pe Venus şi cei de pe Mercur veniră pe Pământ cu scopul de a da un impuls foarte puternic dezvoltării mentale şi emoţionale locuitorilor săi. Rolul lui Venus a fost să combată sentimentele inferioare şi să ridice pasiunea animală şi brutală a lui Marte la nivelul iubirii mai calde şi mai frumoase de tip venusian. Trebuia să adauge frumuseţea la forţă şi, pentru a atinge acest ideal, Seniorii de pe Venus dezvoltară artele plastice, pictura şi sculptura. În acele timpuri nu se predau aceste arte în masă, deoarece idealurile care trebuie să fie dezvoltate într-o rasă sunt mai întâi predate celor mai avansaţi, într-un templu al Misterelor. Ori iniţierea, pe atunci nu presupunea nici o instrucţie spirituală, ci consta în perceperea artelor liberale. Sculptura învăţa cum frumuseţea putea fi încorporată într-o formă fizică şi atrăgea atenţia asupra corpului ale cărui linii suple şi unduitoare le idealiza. Rezultatul este acum încorporat în corpul propriei noastre rase şi trebuie să se înţeleagă bine că, într-o şcoală de Mistere, un ideal nu este învăţat pentru a fi uitat mâine, el este astfel inoculat, încât să poată cu timpul, să devină chiar o parte a vieţii, a sufletului şi corpului rasei. Comparaţi corpul tipic al omului cult modern cu cel al indianului, al boşimanului, al hotentotului etc. şi veţi găsi că la primul frumuseţea se adaugă într-adevăr forţei.

S-ar putea obiecta că am degenerat în compararţie cu tipul pe care ni-l prezintă arta greacă. Nu este exact, din contră, noi nu am atins încă acest ideal. În Grecia antică, templele Misterelor ocupau un loc mult mai în vedere ca în zilele noastre ; frumuseţea formei, frumuseţea plastică era idolatrizată, în detrimentul celei spirituale, deşi acele timpuri au produs un Socrate sau un Platon. Seniorii lui Mercur care aveau ca misiune de a dezvolta inteligenţa, în timp ce Seniorii lui Venus îşi exersau influenţa asupra emoţiilor inimii, nu fuseseră capabili încă să facă o impresie puternică asupra omenirii primitive. Chiar în zilele noastre, ne dăm bine seama că este mai greu să gândeşti, decât să dai frâu liber impulsivităţii ori emoţiilor. Clasa noastră medie occidentală este mai avansată decât Grecii din antichitate din cauza influenţei asupra vieţii noastre a celor două raze planetare. Desigur, femeia excelează în capacitatea de a fi foarte imaginativă, specific vibraţiilor lui Venus şi aceasta din cauză că ia parte la funcţia creatoare care ajută la modelarea tipului rasei. De aceea, silueta sa prezintă curbele graţioase, ce exprimă frumuseţea, în timp ce bărbatul posedă înţelepciunea pozitivă acordată de Seniorii lui Mercur şi reprezintă raţiunea, agentul creator în progresului fizic al operei mondiale.

Aspirăm întotdeauna la elementul care ne lipseşte ; îl admirăm, tindem cu toate forţele fiinţei noastre să-l posedăm. În vremurile barbare, atunci loviturile de picior şi de pumn îi erau zilnic distribuite, femeia nu aspira decât la cea mai mică mângâiere din partea domnului şi stăpânului său. Raza lui Venus îi conferi frumuseţea şi făcu din ea o adeptă al artelor feminine, care au cucerit inima bărbatului, în aşa fel încât acesta joacă rolul de protector, sub pretextul că femeia nu este competitivă din punct de vedere mental. Acest lucru nu-l împiedică însă pe bărbat să i se asemene femeii în ceea ce admiră cel mai mult în ea : blândeţea şi bunăvoinţa. Venus triumfă asupra lui Marte ; iar iluzia unei aşa-zise superiorităţi intelectuale datorate lui Mercur trebuie să fie risipită de o altă influenţă. Spre aceasta vizează şi aspiră acum femeia. Aşa cum a redus brutalitatea lui Marte prin frumuseţea lui Venus, tot aşa se va elibera de sclavia lui Mercur prin intuiţia lui Saturn.

Lumea desigur, îi părea foarte monotonă omului primitiv împins înainte de biciul nevoii saturniene, când nu era stăpânit de pasiunile lui Marte şi ale Lunii. De asemenea, teama era pe atunci nota dominantă a existenţei sale : teama de animale, teama de ceilalţi oameni, teama de toate forţele naturii, teama de tot ce îl înconjura. Trebuia să fie fără încetare pe poziţii, în alertă. (Vigilenţa este, dintotdeauna, preţul salvării.) Dar atunci când evoluţia îl făcu sensibil la influenţa lui Venus şi a lui Mercur, emoţiile sale se îmblânziră şi mentalitatea sa se însenină ; începu să considere iubirea şi raţiunea ca fiind factori ai vieţii. Însă Soarele îşi aruncă atunci strălucirea peste existenţa şi natura omului împrăştiind parţial melancolia lui Saturn din această fază a evoluţiei sale. Treptat, pe măsură ce omul evoluează şi devine conştient de muzica sferelor, harpa cerească îşi vibreză corzile unele după altele. În acelaşi timp, coarda corespondentă din sufletul omului este sensibilizată şi vibrează ca un diapazon care, atunci când e lovit, trezeşte acelaşi sunet în alte diapazoane plasate la o distanţă dorită. Iată cum, planetele sistemului nostru solar au vibrat succesiv diverse corzi în cursa lor evolutivă, trezind câte un ecou în inima umană.

Totuşi nu toate corzile Lirei cereşti a lui Apollon răsună armonios ; există unele care sunt într-o disonanţă efectivă. În timp ce răspunde la unele, omul trebuie să rămână absolut surd, sau cel puţin în parte, la vibraţiile altora. De fapt, înainte să-i fie posibil omului să răspundă perfect strălucirii lui Venus, trebuie în mare parte să-l învingă pe Marte şi să-l supună Legii, în aşa fel încât anumite trăsături nedorite ale laturii marţiene, ale naturii sale, să fie exilate către un plan secundar pentru a nu lăsa în faţă decât pe acelea care au o valoare constructivă. Iubirea lui Venus, gata de a se sacrifica pentru fiinţele iubite, nu-şi poate găsi loc în inima umană alături de raza lui Marte care pretinde totul pentru el însuşi. De aceea omul necivilizat, trebuie să înveţe să se controleze într-o anumită măsură, înainte de a deveni şeful familiei, modelul civilizaţiei noastre moderne.

Sub razele neînfrânate şi pasionate ale lui Marte şi ale Lunii, părinţii aduc pe lume copii şi apoi îi lasă să-şi aibă de grijă singuri - aproape la fel ca animalele - căci aceşti copii sunt produsul unor pasiuni pur animalice. Femeile (ar trebui să spunem femelele) sunt cumpărate şi vândute, ca un cal sau o vacă, sau luate cu forţa şi duse departe. Nu e mult de când, în vremurile sumbre ale Evului Mediu, se întâmpla că adesea cavalerul îşi lua doamna prin forţa armelor, la fel cum masculul se bate, în timpul acuplării, pentru posedarea femelei.

Vedem prin aceasta că primul pas spre civilizaţie cere ca omul să cucerească, cel puţin într-un anumit grad, una sau mai multe raze planetare. Pasiunea neînfrânată, aşa cum razele primitive ale lui Marte o concep, nu mai este admisă în regimul civilizaţiei noastre moderne, tot aşa cum nu mai există nici axioma învechită "judecata celui mai tare este întotdeauna cea mai bună", exceptând, poate, vremurile de război, atunci când omul se reîntoarce la antica barbarie. Calitatea marţiană a bravurilor de ordin fizic, care cândva te făcea să consideri ca fiind o virtute să-l ataci pe celălalt şi să-ţi însuşeşti bunul lui, nu mai este un model în zilele noastre şi nici nu mai este admirată la individ. Această crimă este pedepsită de lege în diferite moduri, deşi e încă admisă de naţiunile care-şi declară război sub acest impuls primitiv, doar cu scopul de a-şi mări teritoriul. Totuşi, putem afirma că Marte este deja, în parte cucerit, în viaţa socială, pentru ca iubirea lui Venus să ia locul pasiunii.

Copiii omului primitiv, cum am remarcat mai sus, erau abandonaţi în voia sorţii, de îndată ce au învăţat cum să se apere în luptele de ordin fizic. Odată cu venirea lui Mercur, o metodă nouă se încetăţeneşte. În timpurile noastre moderne, lupta pentru viaţă nu se mai duce cu arme fizice : mai degrabă creierul, decât muşchiul decide succesul. Durata educaţiei a fost prelungită pe măsură ce umanitatea progresează ; ea tinde acum mai ales spre perfecţionismul mental, din cauza razelor lui Mercur care, în civilizaţia modernă, însoţesc dezvoltarea venusiană. Omul percepe prin urmare natura, sub un unghi mai însorit când a învăţat să răspundă influxurilor Soarelui, ale lui Venus, ale lui Mercur, ale lui Marte, ale Lunii şi ale lui Saturn, chiar dacă într-o proporţie mică.

Aceste stadii diverse de evoluţie au adus omul, gradual, sub dominaţia unui anumit număr de raze planetare. Dar această dezvoltare a avut defectul de a fi unilaterală, căci nu tindea decât să concentreze interesul individului asupra lucrurilor al căror proprietar de drept era : afacerile sale, casa sa, familia sa, turmele sale, ferma sa etc. Ele încă sunt un concept de importanţă vitală şi se consideră că trebuie avut grijă de ele. Posesiunile sale trebuiau să se mărească cu toată forţa posibilului, orice s-ar întâmpla cu alţii şi cu familiile lor, deoarece aceasta nu este grija lui. Dar înainte de a atinge un grad de evoluţie mai înalt, este necesar ca această dorinţă de a-şi însuşi bunuri materiale şi de a şi le păstra sieşi, să cedeze locul altruismului, adică dorinţei de a face bine semenilor săi. În alţi termeni trebuie să-şi învingă egoismul.

Ca şi Saturn care, mânuind deasupra capului omului primitiv biciul necesităţii şi l-a dus la gradul de civilizaţie actual, Jupiter, planeta altruismului, are drept misiune, de a-l ridica de la starea de om, la cea de supraom. De aici, va intra sub influenţa razelor lui Uranus în ceea ce priveşte natura sa emoţională şi unde pasiunea generată de Marte se va transforma în compasiune ; după cum conştiinţa infantilă de origine lunară, va fi înlocuită de conştiinţa cosmică a razei lui Neptun. În consecinţă, înălţarea razei jupiteriene marchează, în viaţa noastră şi în dezvoltarea umană în general, un progres foarte distinct. Aşa cum ne spune Cosmogonia Rozicruciană (p. 245), trebuie să trecem din perioada actuală a Pământului, în cea a lui Jupiter, a cărui strălucire va marca starea înaltă de altruism, care va deveni atunci factorul principal în relaţiile noastre mutuale. Ori, este uşor de înţeles că înainte de a putea răspunde în mod virtual vibraţiilor lui Uranus, trebuie într-o oarecare măsură, să cultivăm altruismul şi să învingem egoismul, ce ne vine din forma grosieră a raţiunii lui Mercur. Am învăţat să dominăm unele din fazele lui Marte şi ale Lunii ; am învăţat şi să învingem unele din fazele inferioare ale lui Mercur şi ale lui Venus şi, cu cât le dominăm mai mult pe acestea, cu atât ne va fi mai uşor să răspundem la vibraţiile elevate, care emană din aceste planete.

Dacă facem eforturi ardente, va veni o zi în cere vom fi în stare să triumfăm chiar faţă de gradul cel mai ridicat a lui Venus, faţă de această iubire care ne ataşează de un obiect care ne aparţine de drept. Îi iubim pe copii noştri pentru că sunt ai noştri ; ne iubim soţii sau soţiile pentru că sunt ai noştri ; ne mândrim - mândria lui Venus - cu calităţile lor morale ; sau mai mult chiar - orgoliul lui Mercur - suntem convinşi de talentele lor. Hristos ne-a propus un model mai sublim când ne-a spus : "Numai dacă un om îşi părăseşte tatăl şi mama pentru a mă urma, poate fi discipolul meu." Ideea că ar trebui să-i neglijăm pe părinţii noştri, chiar să-i urâm, pentru a-L urma, era, desigur, departe de gândul Său. Dar tatăl sau mama nu sunt decât corpuri şi ne este impus să iubim sufletul care locuieşte în aceste corpuri, nu doar veşmântul ( forma fizică ) de carne ce-l acoperă. Iubirea noastră trebuie să fie aceeaşi, fie că persoana în cauză este tânără sau bătrână, frumoasă sau urâtă. Trebuie să căutăm frumuseţea sufletului, legătura de rudenie universală, şi să ţinem cont mai puţin de rudenia carnală. "Cine sunt mama şi fraţii mei ?", zise Hristos arătându-Ş;i discipolii, cei care făceau unul cu El în marea Sa operă. Nu erau oare ei mai aproape de El, decât ar fi putut să fie vreun frate după trup şi sânge ? Acest punct de vedere constituie o treaptă urcată pe scara iubirii venusiene, care se ataşează cu toate forţele de forma fizică a iubiţilor ei dezinteresându-se de sufletul care este închis în ei ; în timp ce iubirea jupiteriană nu se ocupă decât de suflet, fără a privi corpul care-l acoperă. Faza raţională a mentalităţii mercuriene se schimbă şi ea atunci când răspunde la altruismul lui Jupiter. Calculele reci sunt în afara chestiunii. Cel care simte generoasa rază jupiteriană are mai întâi, oricând, întotdeauna şi în orice circumstanţă, o inimă mare - fie că e vorba de emoţiile sale, de iubirea sa, sau de orice alt lucru din lume.

"Un băiat bun" este o expresie care descrie foarte bine o astfel de persoană. Este peste tot binevenită, este iubită de toţi, pentru că iradiază nu egoismul comun, ci dorinţa de a face bine în jurul ei : face să se nască încrederea, sentiment diametral opus neîncrederii pe care o simţim instinctiv, atunci când ne găsim în contact cu un om Saturn - Mercur.

Un fapt revelat astrologilor dotaţi cu vedere spirituală este că orice rază planetară produce în aura fiecărui individ anumite culori ce se adaugă culorii de bază care este semnul distinctiv al rasei căreia îi aparţine. De omul pe care-l acoperă morbidul văl gri - albastru, emanând amestecul lui Saturn cu Mercur trebuie să ne fie milă în loc să-l criticăm pentru avariţia şi melancolia sa. El vede totul prin oglinda aurică pe care a creat-o în jurul lui ; simte că lumea este rece, dură şi egoistă şi că, în consecinţă, trebuie ca el să fie şi mai egoist, şi mai dur, şi mai rece ca să se apere şi să se protejeze. Din contră, atunci când vedem albastrul divin al razei lui Jupiter stropit poate cu aurul fin din cel al lui Uranus, înţelegem cum natura înaltă a unui astfel de individ trebuie că-l face să vadă lumea într-un mod foarte diferit de cea a aceluia care are o vedere meschină a tuturor lucrurilor. Chiar şi cei care nu au decât cea mai uşoară tuşă jupiteriană, îşi creează o lume plină de soare şi de flori parfumate ; pentru ei totul este bucurie şi fericire în natură. Şi privind lumea prin această prismă de optimism, ei evocă, din alte surse, un răspuns asemănător aşa cum un diapazon, cum am menţionat într-un capitol anterior, generează o vibraţie identică într-un altul de acelaşi ton.

Din ceea ce a fost spus nu ne va fi greu să înţelegem că trăsăturile lui Uranus, unde iubirea devine compasiune, generează o înţelepciune care nu depinde de raţionament şi o iubire care nu se ataşează de un singur obiect, ci care îmbrăţişează tot ceea ce "are viaţă, mişcare şi existenţă". Aceste caracteristice sunt asemănătoare celor care trebuie să fie dezvoltate de către umanitate în timpul perioadei lui Venus atunci când iubirea perfectă va fi alungat orice teamă ; când omul îşi va fi stăpânit toate tendinţele naturii sale inferioare şi când iubirea sa va fi atât pură, cât şi universală.

Atunci când, printr-un elan spre viaţa superioară, vibraţiile uraniene sunt resimţite prea devreme, există marele risc ca noi să nu rupem lanţurile legilor şi convenienţelor ; mai înainte de a fi într-adevăr pregătiţi de a ne guverna prin singura lege a iubirii, să nu dispreţuim legile lumii ; ca să nu cedăm tentaţiei de a nu da Cezarului ce-i a Cezarului ; ca să nu ne preocupăm să evităm aparenta realitate a răului în sine ; să ne credem deasupra nivelului mediu al omenirii şi să vrem să trăim ca supraoameni ; ca pasiunea lui Marte, în cazul nostru, să fie convertită în compasiunea fără sex a lui Uranus. Această neînţelegere face ca atâtea persoane, care se străduiesc să urmeze această cale, să dispreţuiască legile matrimoniale şi să se unească liber ca suflete-surori cu aceleaşi afinităţi. Ele simt din plin raza lui Uranus, dar nu pot să se ridice la puritatea lui sublimă. Ceea ce simt aceştia, nu e decât o contrafaţă a sentimentelor lui Venus şi aceasta le conduce în general la adulter şi la perversiune sexuală. În loc să convertească pasiunea animalică naturală a lui Marte în compasiunea lui Uranus, o fac să degenereze în ceva cu mult mai rău, decât simplele raporturi sexuale. Trebuie deci, să ne păzim bine de acest pericol şi e bine ca oricine care încearcă să trăiască o viaţă superioară să nu încerce să aspire la razele uraniene înainte de a nu se fi impregnat bine de vibraţiile altruiste ale lui Jupiter ; căci mai multe mizerii sunt aduse pe lume de către cei care, vizând prea sus, au căzut prea jos, decât de cei care nu au aspirat suficient să se înalţe. Vechiul proverb "Orgoliul vine înaintea căderii" este foarte adevărat şi fiecare dintre noi trebuie să-l păstreze în inima sa. Căsătoria este o instituţie obişnuită, creştină, care trebuie să existe până când, în împărăţia ce va veni, va fi abolită : corpurile pe care le vom avea atunci nu vor îmbătrâni şi nu va mai fi nevoie de căsătorie pentru a procreea altele.

Ar fi timpul să reflectăm la credinţa falsă cum că preotul care uneşte două persoane ar deţine un har miraculos care să le şi armonizeze. În realitate, ar trebui să ne auto-asigurăm cu elementele de bază esenţiale adevăratei căsătorii, cu toate implicaţiile, înainte de ceremonia însăşi !

După cum am expus deja în paginile precedente, Marte, Venus şi Uranus marchează trei grade în dezvoltarea emoţională a omului. În primul nivel, când nu este supus decât lui Marte, pasiunea animalică îl domină ca stăpână absolută şi omul îşi caută satisfacţia nelimitată în dorinţele sale cele mai josnice, în relaţile cu semenii săi, mai ales cu cei de sex opus. În timpul celui de-al doilea grad, în care omul devine sensibil la razele lui Venus, iubirea îmblânzeşte brutalitatea dorinţelor sale, iar pasiunile animalice sunt oarecum ţinute în frâu ; este chiar gata, atunci când se află sub cea mai înaltă influenţă a acestei planete, să se sacrifice pe sine însuşi în beneficiul şi pentru confortul celui pe care-l iubeşte. Când omul a evoluat în punctul de a simţi razele lui Uranus, pasiunea lui Marte se transformă în compasiune ; atunci iubirea lui Venus care, la origine, se centrase asupra unei singure persoane, se lărgeşte, îmbrăţişează întreaga umanitate, fără a se nelinişti nici de sex, nici de distincţia de persoană, căci este iubirea divină a unui suflet pentru alt suflet, iubire peste orice fel de consideraţie.

Mentalitatea evoluează şi ea trecând prin trei grade, după care persoana este mai mult sau mai puţin influenţată de vibraţiile Lunii, lui Mercur şi ale lui Neptun. Atâta timp cât nu este supus decât influenţei lunare, omul este ghidat cu uşurinţă ca un copil de către puterile superioare, care l-au condus în diferitele faze menţionate la capitolele precedente. Sub strălucirea stelară a lui Mercur, îşi dezvoltă treptat puterile sale intelectuale şi devine o fiinţă raţională. Astfel, după ce este plasat sub Legea Cauzei şi Efectului, este incriminat şi devine responsabil de propriile sale acţiuni, în aşa fel încât să recolteze ceea ce seamănă şi să înveţe lecţiile pe care viaţa terestră are datoria de a i le preda sub regimul actual. Ca urmare a lipsei sale de experienţă, omul este predispus în a comite erori, conform aspectărilor lui Mercur din horoscopul său. În consecinţă, va îndura o pedeapsă echivalentă, ca şi amplitudine şi suferinţă. Dacă nu are o mentalitate destul de dezvoltată pentru a raţiona de-a lungul vieţii sale muritoare în a conştientiza relaţia care există între erorile sale şi experienţele supărătoare care rezultă din acestea, panorama vieţii sale care se va dezvolta în existenţa sa post mortem, îl va ilumina şi va da sens noţiunii Binelui pe care-l denumim îndeobşte, "conştiinţă".

Această conştiinţă îl va împiedica să recadă în aceleaşi greşeli, dacă sentimentul conceput a devenit suficient de puternic pentru a contrabalansa tendinţa de a ceda din nou tentaţiei particulare care a adus suferinţa. În acest fel, omul dezvoltă gradual o conştiinţă spirituală care este mult deasupra, mult dincolo de raţiunea umană. Această conştiinţă este totuşi unită cu raţiunea în aşa fel încât, scopul o dată atins, omul care posedă această conştiinţă, ştie de ce cutare sau cutare lucru trebuie să se întâmple şi de ce ar trebui să acţioneze într-un fel sau altul. Conştiinţa Cosmică care se dezvoltă sub influenţa lui Neptun diferă de sentimentul intuitiv al lui Uranus printr-un fapt foarte important: în timp ce persoana care a cultivat trăsătura intuitivă de natură uraniană poate ajunge instantaneu la adevăr fără a-i fi necesar să gândească sau să raţioneze asupra materiei în cauză, nu poate indica altceva decât rezultatul, fiind incapabilă să lege între ei termenii raţionamentului în urma căruia s-a obţinut acest rezultat. Paradoxal, intuiţia este cea care dezvoltă facultatea neptuniană poate să răspundă imediat la orice întrebare şi să spună de ce răspunsul său este corect.

Capacităţile intuitive care se construiesc pe fondul vibraţiilor de natură marţiană ale pasiunii, traversând stadiul iubirii venusiene, pentru a ajunge la raza uraniană a compasiunii, depinde de aptitudinea de a simţi intens. Prin iubire şi devoţiune, inima se pune la unison cu tot ceea ce poate fi cunoscut şi participă la atotcunoaşterea divină care leagă Tatăl Cerurilor de copiii Săi. Prin contactul direct, inimă la inimă, cu această atotcunoştere, persoana obţine răspunsurile la orice problemă pusă în faţa ei.

Oamenii cei mai nobili de toate vârstele, cu spiritualitatea obţinută prin transcendenţă, sfinţii creştini, toţi şi-au atins minunata dezvoltare prin strălucirea spirituală a acestei planete, pentru că posedau sentimentul intens de Unitate cu Divinul şi cu tot ceea ce trăieşte şi respiră în univers.

Dar sunt şi alţii, diferit constituiţi, care nu pot urma această cale. Aceştia şi-au dezvoltat intelectul prin Lună, Mercur şi Neptun ; ei au obţinut acelaşi rezultate având în plus puterea neptuniană de ideaţie (formare şi înlănţuire a ideilor n. red.).

Trebuie să stabilim un punct foarte important despre care doar învăţăturile înţelepciunii occidentale fac aluzie. În timp ce se învăţa altădată că spiritul coboară în materie , în realitate acesta se cristalizează în forme care apoi evoluează. Învăţăturile înţelepciunii occidentale ne învaţă că trebuie să adăugăm un al treilea factor în evoluţie, adică epigeneza, care este facultatea (capacitatea) spiritului nostru de a alege o cale nouă şi în acelaşi timp independentă de cele precedente. Vedem exprimarea acesteia în toate domeniile ce se referă la formă ; dar, pentru ceea ce este uman, epigeneza se exprimă ca geniu, ca instinct creator care, mai mult ca oricare alta dintre capacităţile sale, îl face pe om asemănător Divinităţii. Acest instinct creator se dezvoltă sub influenţa razei lui Neptun, atunci când această planetă este bine plasată în horoscop. Prin analogie, trebuie să ţinem cont şi de sindromul geniului rău, adică de capacitate distructivă dezvoltată sub influenţa unui Neptun dizarmonic aspectat.

Acum, doar persoanele cele mai senzitive sunt capabile să simtă influenţa razelor lui Uranus şi ale lui Neptun. Trebuie pentru aceasta ca legătura dintre corpul fizic şi corpul vital - alcătuită din eter - să fie mai degrabă relaxată ; altminteri, atunci când cele două vehicule sunt strâns legate, persoana este întotdeauna înclinată spre o natură materialistă şi în consecinţă, incapabilă să răspundă vibraţiilor mai subtile ale lumii spirituale. Dar când razele astrale ale acestor două planete lovesc o persoană a cărui corp vital este legat de corpul fizic într-un mod destul de lejer, avem nativul pe care-l denumim drept "senzitiv". Totuşi, calitatea acestei facultăţi şi direcţia în care ea va opera depind de locul pe care-l ocupă aceste două planete ( în semn şi casă ; n. red.), dar şi modalităţile de aspectare ( în nativitate, tranzit sau progresie ; n.red ). Cei care sunt mai ales sub influenţa unui aspect advers al razei uraniene, dezvoltă în general părţile cele mai nedorite ale clarviziunii involuntare şi ale mediumnităţii ; devin frecvent prada entităţilor care nu se preocupă de sentimentele victimelor lor. Astfel de mediumi servesc cel mai adesea ca subiecte pentru comunicările prin simplă transă. În câteva cazuri, cunoscute de autor, aceşti mediumi au trăit o existenţă frumoasă şi fericită din cauza credinţei lor implicite, absolute, în spiritele care le dominau. Este totuşi bine să adăugăm că, în aceste cazuri, spiritele-controlori erau dintr-o clasă superioară celei pe care o întâlnim de obicei. Dar cum această facultate uraniană se edifică prin Marte şi Venus, pasiunea, în general, domină în aceste naturi şi sub influenţa spiritelor controloare, mulţi sunt conduşi spre o imoralitate grosieră. Vampirismul şi alte practici ruşinoase sunt şi la mediumi cauzate de folosirea pervertită a razei uraniene.

Putem spune că Neptun reprezintă lumile invizibile în aspecte mai pozitive decât Uranus ; de aceea cei care cad sub influenţa razelor subtile ale acestuia, iau contact cu entităţile cele mai nedorite din lumile invizibile. Fenomenul prin care posesorul unui corp este privat de vehiculul lui se produce sub influenţa lui Neptun ; în fond, nici o şedinţă de materializare nu poate avea loc fără această influenţă stelară ; Magia Albă sau Magia Neagră nu pot fi puse în practică decât prin şi sub influenţa acestei vibraţii neptuniene : fără această influenţă, ele nu ar fi decât teorie sau speculaţie fără nici o susţinere. De aceea Iniţiaţii din orice Ş;coală a Misterelor, Iluminaţii Spirituali care posedă deplinul control al facultăţilor lor, precum şi astrologii, resimt la grade diferite influenţa razelor neptuniene. Magicianul Negru şi fratele său geamăn, hipnotizatorul, depind şi ei de puterea acestei raze stelare pentru practicile lor infame.

La ora actuală, gradul cel mai elevat al dezvoltării umane, adică dezvoltarea sufletului, care se realizează în templele Misterelor prin iniţiere, este rezultatul direct al lui Neptun ; căci, aşa cum configuraţiile dizarmonice ale lui Neptun expun asaltului entităţilor lumilor invizibile, tot aşa aspectele benefice ale lui Neptun sunt necesare pentru a permite unei persoane să-şi dezvolte prin iniţiere puterile sale lăuntrice şi să devină un agent conştient în lumile invizibile.

Să ne amintim, că o bună sau o proastă configuraţie astrală nu este doar o simplă întâmplare, ci produsul acţiunilor noastre trecute. Horoscopul nostru ne arată ceea ce ne-am însuşit în existenţele noastre anterioare şi putem deduce din acesta cât suntem creditaţi în cursul vieţii prezente. Desigur că ar trebui să avem întotdeauna prezent în minte că astrele incită, dar nu constrâng : adică într-o temă natală cu Neptun sau Uranus în configuraţie proastă, o persoană nu înseamnă că se va deda în mod obligatoriu Magiei Negre sau mediumnităţii, creindu-şi astfel o viaţă mai dură într-o încarnare viitoare. Ocaziile şi tentaţiile se vor prezenta în orice moment. Dar când va bate ceasul destinului, va veni momentul să fim hotărâţi pentru ceea ce este bun şi drept. Omul fiind astfel instruit, deţinând o bună cunoaştere a semnificaţiilor aştrilor, va fi astfel înarmat dinainte şi poate mai uşor să triumfe când un astfel de aspect predomină.

Am văzut că omul devine din ce în ce mai sensibil la vibraţiile razelor planetare, ca rezultat direct al evoluţiei sale ; astfel cu cât se înalţă mai mult spiritualizându-se, cu atât mai puţin permite planetelor să-l domine. Un suflet mai tânăr, adică mai puţin evoluat, este irezistibil antrenat de curentul vieţii, într-o direcţie oarecare pe care i-o impun vibraţiile planetare. Modul de a fi însă, a unui suflet avansat, ţine de perseverenţa de a-şi urma calea sa, fără să ţină cont de vibraţiile planetare. Există desigur între aceste două extreme toate gradele ; unele fiind sensibile razelor unei planete, altele fiind influenţate de o altă rază planetară. Barca vieţii umane se loveşte adesea de recifurile durerii şi suferinţei pentru ca oamenii să poată învăţa să dezvolte în ei forţa de voinţă care, în final, îi va elibera de orice dominaţie a astrelor. Cum a spus marele mistic, Goethe :

"De orice putere care ţine-nlănţuită a noastră lume
Omul stăpân de el curând s-a eliberat."

Se naşte însă întrebarea : "Am parcurs noi într-adevăr gama vibraţiilor planetare, atunci când am învăţat să răspundem celor şapte vibraţii planetare, care sunt reprezentate alegoric ca cele şapte corzi ale lirei lui Apollon ?" În alţi termeni : "Neptun este vibraţia cea mai înaltă la care vom avea întotdeauna de răspuns ?" Învăţăturile înţelepciunii occidentale ne asigură că mai există două planete în Universul nostru : ele vor fi cunoscute în secolele viitoare şi vor avea o influenţă asupra dezvoltării calitative, precum şi a capacităţi de transcedere ; însă, deocamdată ne este imposibil să le înţelegem mecanismul sau sfera de acţiune. Numărul lui Adam, reprezentând Omul sau omenirea este 9 şi există tot 9 trepte sau sfere cereşti, cu ajutorul căreia omul urcă spre Dumnezeu : până în prezent nu a urcat decât 5 din aceste trepte : Luna, Mercur, Venus, Marte şi Saturn, fără măcar să fi învăţat nimic din vibraţiile lor. Jupiter, Uranus şi Neptun se amestecă încet în vieţile noastre şi vor trece secole înainte ca ele să devină active, ca Luna sau Marte, de exemplu. Când vom fi învăţat să le răspundem, vor mai fi şi cele două planete necunoscute. Părerea autorului este că vibraţiile acestor planete nu sunt simţite decât de cei care ies din Şcoala Marilor Mistere şi de către Hierofanţii acestei Instituţii Sublime.

Pentru a termina acest capitol, vom cita un articol luat din Misterele Rozicruciene, "Lumină, Culori şi Conştiinţă" (Max Heindel, The Rosicrucian Mysteries):

"În realitate, DUMNEZEU ESTE UNU şi indivizibil. El cuprinde în Fiinţa Sa tot ceea ce este, după cum lumina albă închide în ea însăşi toate culorile. Dar El apare triplu în manifestare, la fel cum lumina albă se refractă în trei culori primare : Albastru, Galben şi Roşu care sunt emblema Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. Aceste 3 raze primare ale Vieţii Divine iradiază din Soare şi produc Viaţa, Conştiinţa şi Forma pe fiecare din cele 7 torţe, planetele, pe care le numim "cele 7 Spirite în faţa Tronului". Numele lor sunt : Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn şi Uranus. Legea lui Bode dovedeşte că Neptun nu aparţine sistemului nostru solar şi cititorul este trimis la a noastră Astrologie Ş;tiinţifică Simplificată (Max Heindel, Astrologie Scientifique Simplifiée) pentru demonstrarea matematică a ceea ce spunem aici.

"Fiecare din aceste 7 planete primeşte lumina Soarelui într-o proporţie diferită, în funcţie de apropierea sa de astrul central şi constituţia propriei sale atmosfere. Fiinţele care le locuiesc au, după stadiul de dezvoltare, o afinitate pentru anumite raze din razele solare ; ele absorb culoarea sau culorile cu care sunt în armonie şi reflectă restul, pe celelalte planete. Această rază reflectată poartă cu ea un impact care ţine de natura fiinţelor cu care a fost în contact.

"Astfel, Lumina şi Viaţa ca elemente primordiale şi divine, ajung la fiecare planetă fie direct de la Soare, fie reflectate de cele 6 planete surori. La fel cum briza de vară care a trecut pe deasupra câmpurilor înflorite, poartă pe aripile sale invizibile parfumul amestecat al unei multitudini de flori, tot aşa influenţele subtile ale GRĂ;DINII LUI DUMNEZEU ne aduc structurile profunde ale tuturor Spiritelor planetare şi în această lumină multicoloră noi avem viaţa, mişcarea şi fiinţa.

"Razele care vin direct din Soare produc iluminarea spirituală ; razele reflectate de celelalte planete contribuie la o conştiinţă mărită şi la dezvoltarea morală ; cele reflectate de Lună la progresul fizic.

"Dar aşa cum fiecare planetă nu poate absorbi decât o anumită cantitate din una sau mai multe culori, în funcţie de starea generală a evoluţiei sale, tot aşa fiecare fiinţă pe Pământ, că e mineral, plantă, animal sau om nu poate absorbi şi profita decât de o anumită cantitate din diferitele raze proiectate pe pământ ; restul nu îl afectează şi nu produce mai mult efect asupra lui, cât asupra unui orb, lumina şi culorile care îl înconjoară. De aceea fiecare fiinţă este diferit afectată de razele astrale. În tot acest ansamblu, ştiinţa Astrologiei, care se ocupă cu adevărurile fundamentale ale naturii acestor vibraţii planetare, oferă un ajutor nepreţuit avansării noastre spirituale."


Textele acestui site nu pot fi reproduse
fără acordul Şcolii Solomonare